Sibiu-Ride 1st ed.

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns anul asta in Sibiu. La chemarea prietenului meu Jano, ne-am inteles intr-o tura undeva in tara. Pe atunci, la inceputul lunii Septembrie nu prea stiam unde ne vom duce, cert era ca mergem. Gabor, prietenul care mi-a facut filmuletul din Clujul Pedaleaza a facut tabelul de pontaj, sa vedem ce data ar fii ok pentru tura. Dupa cateva saptamani, s-a stabilit si data, ramanea deci locatia. Nicicum nu ne-am putut decide ca toti suntem imprastiati in tara din Galati, Bucuresti Sfantu Gheorghe, Sibiu, Cluj pana in Oradea. Aveam tot feluri de idei toti am venit cu propuneri, pana la urma ne-am putut decide...........Sibiu. Unul dintre prieten s-a stabilit acolo si ne-a putut ajuta si cu cazare. Thanks Öcsi! Eu vineri dupa masa am pornit cu bicicleta si prietena spre Cluj, sa ma intalnesc cu familia mea, si in urma cu Gabor, care ne-a ajutat cu logistica de drum pana in Sibiu si inapoi. Muchas Gracias Hombre Lungo! Am pornit sambata dimineata devreme ca sa ajungem undeva la 10:30 in Sibiu. Ajuns acolo, ne-am schimbat, am facut cateva poze inainte de pornire si am lasat fetele acasa pentru jumat de zi :D. Afara era cam racoros, eu impreuna cu Jano mergeam cu pantaloni scurti Gabor si Ocsi s-au echipat mai "haios" zic eu :D. Am pornit sperand sa ramana doar frigul  fara sa ploua. Din Sibiu pana in Poplaca am mers mai lent,de acolo ne-am indreptat spre Gura Râului. Aici a inceput sa picure, dupa care a si plouat. Vroiam sa mergem pana la Lacul Gura Râului dar ploaia ne-a intors din drum si am decis sa mergem spre Rasinari. Ne-am intors in sat si am luat pe scurtatura pe un drum forestier. A fost o urcare de 10% cam 2-3 km. Eu cu Jano mergeam in fata si am savurat caldura data de urcare:D. PeOcsi si Gabor, i-am asteptat la intersectia drumului de asfalt catre Paltinis. Am facut o poza de grup si mars la vale. Pe serpentina era ud carosabilul deci am coborat foarte incet, dupa care ne-am oprit la o vila si am mancat o supa calda inainte de Rasinari. In Rasinari am vizitat o biserica, ca eu am mai pus si cateva obiecte de vizitat pe traseu. Doar biserica din sat am putut vizita, fiind in criza de timp si caldura :D. Cisnadioara era urmatorul punct pe harta spre care ne indreptam putin cam racoriti:D Aici aveam de vizitat rocile cretacice si o biserica fortificata, ambele am ratat, si ne-am dus spre Cisnadie, o localitate descrisa foarte frumoasa de Jano. Asa si fost, am reusit sa vizitam biserica din centru, ne-am prostit putin, si ne-am intors spre Sibiu. Cam scurt traseul, dar parea mai lung, din cauza frigului. Satele sasiilor erau foarte puse la punct, organizate, amenajate, ingrijite. Pacat ca nu sunt valorificate. Peisajul nemaipomenit, drumul foarte okey, vremea putin cam friguroasa. Ne-a mbucurat enorm de mult ca am fost toti impreuna si am reusit sa pedalam langa Sibiu, la anul sigur ca revin pe meleaguri mi-s-a facut pofta. Seara pe la 6 fetele ne-au asteptat cu PASTE, frumos din partea lor, ca toti eram deja infometati. Dupa un dus bine meritat, si PASTE ne-am indreptat spre centrul orasului  in vremea ploioasa. Nu prea am stat mult ca ziua cealalta trebuia sa ne intoarcem spre Cluj.

A fost un weekend foarte reusit, Sibiu-Ride 2nd edition  ne vedem la anul!

MBM 2011 Report

Dupa o saptamana, am ajuns sa relatez despre acest eveniment foarte reusit. Am plecat din Oradea cam nepregatit dar totusi cu sperante mari, traseul il cunosteam de anul trecut, in afara de mica schimbare dupa ultimul PC. Logistica de calatorie am reusit sa o fac impreuna cu Costi, un prieten-biciclist care venea din Timisoara si m-a luat cu masina pana in CJ. Drumul a trecut repede, din moment ce nu duceam lipsa de teme de discutii. Seara mi-am pregatit bita, presiune in roti, profilul traseului. Dimineata m-am intalnit din nou cu Costi ca sa mergem din Cluj pana in Gilau. Ajunsi acolo i-am urat noroc si am inceput sa ma incalzesc putin, sa-mi salut prietenii veniti la concurs si sa ma aliniez la start. Incerc tot timpul sa ma asez in fata la linia de start, ca sa nu ma incurc in primii kilometri. Startul a fost putin cam aiurea, dar am reusit sa scap destul de bine, si mi-am promis sa nu trag pe prima urcare si sa nu ma iau dupa nimeni ca sa am forta la urcarile grele. Dupa 7-8 kilometri picioarele imi erau destul de incalzite pentru ca sa schimb viteza si totodata si ritmul. La primul PC nu m-am oprit ca mai aveam apa si eram si bine aprovizionat inca de la start. La coborarea dupa primul PC frigul m-a scos putin din ritm dar am compensat cu un pedalat mai in forta. Noul cadru si furca Recon faceau o treaba buna, ma simteam foarte comod pe bicicleta, doar saua imi dadea dureri. A doua urcare a inceput cu bine, am ramas pe bicicleta, pana si-a pierdut echilibrul cineva din fata mea si am fost obligat sa ma opresc si sa imping mai departe bicicleta. Dupa vreo 100 m am reusit sa urc inapoi si sa pedalez mai departe pe urcarea abrubta. Picioarele pedalau foarte bine, chiar m-am gandit ca o sa castig cateva locuri, asta inainte sa ajung la Creasta Paltinei, unde iar trebuia sa ma dau jos cativa metri ca sa nu fortez prea tare picioarele. Inapoi in sa, mi-am revazut colegul de echipa VSO, Dumitru, anul asta spectator/ fotograf, care zicea ca sunt cam la 20 de minute fata de primii. O fi fost adevarat sau nu, mi-a dat un impuls si am inceput sa invart pedala si mai tare. Ajuns in varf a inceput coborarea cea mai extenuanta a traseului. La final abia mai puteam tine ghidonul, m-am cam lasat dus de val. Ajuns pe asfalt m-am odihnit, cativa clujeni au stat pe marginea de drum si facusera galerie, chestie foarte rara intalnita la un maraton, respect. Undeva dupa partea de asfalt a fost PC 2 unde m-am oprit sa iau o banana si vreo 2 pahare de isotonice, mi s-a umplut bidonul cu apa, si am inceput a treia urcare, cea mai grea dupa parerea mea. Pe asta am reusit sa o traversez complet pe bicicleta, fapt ce ma bucura enorm. Undeva aici m-am intalnit si cu masina oficiala a concursului condusa de Eli, si el ne striga sa pedalam. Dupa ce am absolvit si urcarea asta am coborat spre asfalt. In momentul in care am iesit de pe asfalt am simtit ca mi se inmoaie roata din spate. Am crezut ca am facut un snakebite, repede m-am oprit sa-mi schimb camera, si dupa cateva minute am fost inapoi pe bita, m-a prins un rider de la Geiger care mi-a promis sa facem trenuletzul si sa recuperam cateva pozitii. Chiar la momentul potrivit a sosit ajutorul. Am ajuns la PC 3 iar el s-a oprit si eu am pedalat mai departe. Ghinion, iara, pana roata spate. Repede roata jos, petic rece a'la Park Tools, si am pornit iara. S-a lasat iara dupa 5 metri. Petic pe cealalt camera, dar si aia s-a lasat. Am pornit pe janta goala, dar spre norocul meu a venit concurentul nr. 403 si mi-a oferit o camera pe care n-o pot multumi destul de mult. Asa pierzind vreo 40 de minute cu probleme, am pornit spre ultimi 10 km. Am asteptat sectiunea noua de care imi povestea Eli. Un big "NICE" pentru organizatori, foarte tehnic si spectaculos. M-a facut sa uit de problemele tehnice. Am terminat chiar pe 100 overall. Sunt nemultumit de rezultat, dar asta e. Nu m-am lasat si am reusit sa termint fara cazaturi sau alte probleme. Organizare super buna, traseu frumos, tehnic, spectaculos, vremea ideala pentru concurs. M-am si intalnit cu lume buna, am avut si pepene verde. In timpul concursului am consumat 3 geluri, 2 flacoane de isotonice si 3 camere. Multumesc lui Costi pentru drum, multumesc tuturor celor care au accesat linkul Marosbike de pe blogul meu, organizatorilor pentru eveniment si Freestylesport pentru echipare, cauciucurile Maxxis Crossmark si Aspen au facut treaba buna. La anul ne revedem.

Oradea City Running Day 2011

Anul asta a fost unul cu noroc, in ceea ce priveste evenimentele sportive din Oradea si Bihor. Un concurs de Cross Country Olimpic, unul de Ironbike, unul de Ironman si nu in ultimul rand si de Maraton. Editia asta a fost doar de semimaraton si un traseu popular. M-am cam pregatit prea putin pentru un semimaraton, asa ca anul asta am decis sa alerg la cursa populara, adica un tur de 4,2 km. Inainte de concurs ma-m tot gandit cum as putea sa fac sa fie evenimentul asta unul de neuitat si important. Initial m-am gandit sa-mi pun un mesaj pe tricou, dar am renuntat la ideea asta considerand ca am sa transmit mai multe daca voi parcurge acest traseu intr-un mod mai aparte. Asa ca am contactat un amic ca sa-l intrebe pe fratele lui, imobilizat intr-un scaun cu rotile, daca ar veni cu mine la alergat. A acceptat, asa ca eu am fost alergatorul si el a savurat traseul inchis in centrul Oradiei. Speram ca impreuna am transmite un mesaj pentru oamenii din jur. Dupa ce am discutat cu Coco planul meu, a fost bucuros sa ma ajute. Ghita, fratele lui, a acceptat din prima sa mi se alature. In ziua concursul am fost putin cam emotionat pentru ca n-am mai incercat sa alerg cu cineva in scaun cu rotile. Pana la urma a fost floare la ureche. Anul asta am optat pentru traseul scurt dar la anul sigur o sa aleg semimaratonul si tot cu Ghita. La start ne-am aliniat chiar in ultimul rand ca sa nu incurcam lumea si incet incet a inceput cursa noastra. Mi-am promis sa nu fortez si sa alerge intr-un ritm foarte lejer, mai ales nu stiam cat de mut il scutura drumul pe Ghita. El s-a bucurat, ignorand drumul din cand in cand denivelat din oras. Am terminat cu bine, intr-un timp rezonabil, nu si de cursa. Dupa cursa noastra ne-am asezat langa linia de sosire a semimaratonului si am facut galerie la cei care alergau la semimaraton. Prieteni si rude, toti au fost prezenti la acest eveniment din Oradea. Speram ca la anul se va repeta si voi veni cu Ghita sa parcurgem semimaratonul. 

Si iata finishul nostru: