Anul asta a fost unul cu noroc, in ceea ce priveste evenimentele sportive din Oradea si Bihor. Un concurs de Cross Country Olimpic, unul de Ironbike, unul de Ironman si nu in ultimul rand si de Maraton. Editia asta a fost doar de semimaraton si un traseu popular. M-am cam pregatit prea putin pentru un semimaraton, asa ca anul asta am decis sa alerg la cursa populara, adica un tur de 4,2 km. Inainte de concurs ma-m tot gandit cum as putea sa fac sa fie evenimentul asta unul de neuitat si important. Initial m-am gandit sa-mi pun un mesaj pe tricou, dar am renuntat la ideea asta considerand ca am sa transmit mai multe daca voi parcurge acest traseu intr-un mod mai aparte. Asa ca am contactat un amic ca sa-l intrebe pe fratele lui, imobilizat intr-un scaun cu rotile, daca ar veni cu mine la alergat. A acceptat, asa ca eu am fost alergatorul si el a savurat traseul inchis in centrul Oradiei. Speram ca impreuna am transmite un mesaj pentru oamenii din jur. Dupa ce am discutat cu Coco planul meu, a fost bucuros sa ma ajute. Ghita, fratele lui, a acceptat din prima sa mi se alature. In ziua concursul am fost putin cam emotionat pentru ca n-am mai incercat sa alerg cu cineva in scaun cu rotile. Pana la urma a fost floare la ureche. Anul asta am optat pentru traseul scurt dar la anul sigur o sa aleg semimaratonul si tot cu Ghita. La start ne-am aliniat chiar in ultimul rand ca sa nu incurcam lumea si incet incet a inceput cursa noastra. Mi-am promis sa nu fortez si sa alerge intr-un ritm foarte lejer, mai ales nu stiam cat de mut il scutura drumul pe Ghita. El s-a bucurat, ignorand drumul din cand in cand denivelat din oras. Am terminat cu bine, intr-un timp rezonabil, nu si de cursa. Dupa cursa noastra ne-am asezat langa linia de sosire a semimaratonului si am facut galerie la cei care alergau la semimaraton. Prieteni si rude, toti au fost prezenti la acest eveniment din Oradea. Speram ca la anul se va repeta si voi veni cu Ghita sa parcurgem semimaratonul.
Si iata finishul nostru:
No comments:
Post a Comment