Maratonul MTB a celor de la Marosbike a fost cel mai asteptat concurs de mine, din acest an. Am inceput din iarna pregatirile pentru cele doua competitii Maros - cupa Maros XCO si Marosbike XCM - pentru ca aceste doua concursuri reprezinta pentru mine puncte de reper in evolutia mea de mountainbiker. La proba de maraton particip din 2008 iar la proba olimpica din 2010. Traseul maratonului nu a fost diferit fata de anul trecut, deci puteam sa-mi compar rezultatele, iar ca si concluzie, in acest an am obtinut cel mai bun rezultat dintre toate maratoanele Maros.
Sa luam totul de la inceput.
Am facut rezervare la Gilau. Toata saptamana inainte de concurs a decurs foarte rapid cu pregatiri, cu antrenamente, cu nerabdare. Eram destul de agitat deoarece imi doream foarte mult un rezultat notabil la acest concurs, si mai mult pentru ca in anii trecuti am avut parte de pene si probleme tehnice sau nu eram pregatit fizic.
Am adunat toata forta pozitiva pentru acest concurs. Am ajuns sambata la ora rezonabila la inregistrare, am facut si o plimbare pana la "Polus", dupa care repede la cazare, pasta-load si somn. Cum am fost foarte agitat toata saptamana, m-am incurcat cu cateva chesti,si am venit fara banda de pulsometru, si senzorul de cadenta. Asta le-am observat doar in dimineata concursului. Nu mi-am facut griji, ca doar de la antrenamente m-am obisnuit cu pulsul si cadenta.
Am reusit sa-mi aduc hometrainer-ul si am facut incalzirea inaintea startului. Bicicleta mergea si functiona perfect. Cu zece minute inaintea startului m-am aliniat si eu, dar din pacate cum toti suntem nerabdatori si "tarani" s-a decalat totul. De ce? pentru 20 m pe care nu i-am putut face ca sa ne mutam in spatele portii de cronometraj. Dar s-a rezolvat, multumita inventivitatii organizatorilor. S-a dat startul si toate lumea s-a ingramadit ca sa castige 2-3 locuri pana la urcarea dupa asfalt. Noroc cu masina oficiala care a mai tinut putin viteza redusa si i-a fortat pe unii sa stea cuminti.
Ajunsi la ulita intre case, auzeai pe unii cum incearca sa gaseasca o combinatie comoda de a urca sau o viteza mai mare de deplasare. Eu am ales sa pedalez cu o cadenta constanta si sa ajung sus la manastire sub o ora. M-am simtit ok, picioarele ma ascultau, cred ca puteam sa fortez si mai mult dar stiam de urcarile care mai urmau asa ca am ramas in limitele mele. Am reusit sa fac cateva depasiri importante, dar din pacate nu stiam pe ce loc ma aflam. Ajuns la manastire, in 49 de minute, simteam o oarecare oboseala dar cred ca din cauza lipsei datelor de puls. Am urcat portiunea scurta dupa manastire dupa care am coborat in zona "Austria" cu mare prudenta ca doar vroiam sa termin cu bine. La ultima portiune am auzit un strigat de "E.T.!!!!", si guess what? KIKS down the rocks, trecea pe langa mine cu 29-erul fullsus ca un glont pe o linie pe care nici in vise n-as fi ales. Ce sa faci? are sange DH pozitiv. Am avut cateva ezitari la stanci dar am coborat teafar si am inceput a doua urcare. Picioarele mele au raspuns la efort, mergeau mai greu asa ca n-am fortat prea mult ... stiam ca urmeaza zona de pushbike.
Dupa 20 m m-am urcat pe bike si am luat in vizor pe juniorul Sergio de la Marossport. Mergea foarte bine, si depasea tot ce venea in cale. Am ramas pe langa el daca tot era in fata mea. Ne-am ajutat cam pe tot parcursul maratonului si am reusit sa depasim cativa concurenti. Dupa a-2-a urcare am coborat pe pietre/stanci/pamant, si spre norocul nostru n-am avut parte de praf ca si in saptamana anterioara, la recunoastere.
L-am lasat pe Sergio sa mearga in fata pentru ca eram cam obosit si nu vroiam sa risc o cazatura sau o pana. Pe asfalt ne-am salutat si am mancat un gel(Carbosnack-NUTREND) fiecare - eu asta am facut :D. Ne-am inteles sa ne oprim la punctul de alimentare si sa luam apa si ceva de mancat. Mi s-a umplut flaconul, am bagat o dextroza, si impreuna cu Sergio am continuat goana dupa rezultatul dorit. Spre Pape este cea mai infernala portiune pentru cei de la traseul scurt, portiuni cu pante de 20%. Am rezistat sa fac totul pe bike cu toate ca anul asta mergeam cu angrenaj pe 2 foi, cea mica de 26. M-am odihnit putin pentru ca m-au lasat puterile, dar am avut un moment in care mergeam asa incet ca aparatul GPS s-a oprit. Am inghitit un energizant,(Carbonex-NUTREND) si dupa ce mi-am revenit am pornit ca sa prind juniorul. Am reusit sa parcurg si coborarea asta fara probleme, si ne-am unit iarasi fortele pe asfalt. Eu alergam dupa timp, neaparat vroiam sa ajung sub 3 ore, asa ca l-am chemat si pe Sergiu sa vina. M-a atentionat ca sa fim prudenti si sa nu ne ratacim pe ultima portiune. Aici am simtit probabil amandoi ca incepe lupta intre noi doi. La general nu aveam ce sa facem ca eram in afara top 10-ului, dar la categorie se mai putea un rezultat bun. Am decis sa fortez putin, si sa scot untul din mine ca stiam de ultima urcare mega abrupta, asta pentru picioare ca pe profil nu-i asa rau....doar inceputul:D, pushbike, normal ... de vreo 20 m. Rapid inapoi pe bike si pedalam cu ce mai aveam in mine. Am reusit sa depasim un concurent care nu era la categoria noastra, eu m-am desprins de junior dar el a ales tactica mai buna. M-a tinut in vizor si inainte de coborare a ales sa mearga in fata. Am reactionat tarziu si eram si cu puterile pe sfarsite. Am si gafat intr-o curba si am intrat intr-un tufis, dar norocul meu ca am fost oprit si puteam continua fara probleme si sa ma apropii de cea ce urma sa fie cel bun rezultat de la Gilau din 2008 incoace.
Dar sa fie totul mai interesant la iesirea din padure trebuia sa sarim peste o piedica de pamant dupa care n-am vazut ce urma. Era sa cad pe fata, dar am reusit sa redresez bike-ul si am continuat. Am intrat in finish, sub trei ore pe locul 8 la categoria mea si 19 la general cu timpul de 2:54:18. Nu este un rezultat fantastic dar pana acum cel mai notabil din seria MBM.
Multumiri Nutrend, Arctica, Freestylesport, si celori care au facut posibil sa ajung la Gilau si anul asta, Mr.H & Mr.A, multumesc si antrenorului meu care m-a ridicat la un alt nivel, iti multumesc Ioana pentru suportul tau, fara de care n-as da randament:D. Felicitari celor aflati pe podium si celor care au reusit sa bifeze si anul asta Maratonul Marosbike, cel mai Mountainbike Maraton din Romania. Felicit si organizatorii si ne vedem la anul.
Super.
Photo credits: Lungu Dumitru si Ioana S.
No comments:
Post a Comment