Iată ca a trecut inca un weekend aglomerat cu noroc. Sambata(16.07.2011) am fost la Hunedoara impreuna cu colegii mei de echipa. Drumul a fost un pic obositor pentru că în această ţară un drum mai lung de 150 km devine o calatorie obositoare, iar calitatea drumurilor sub orice critica. Imediat ce am ajuns ne-am întâlnit cu Andrei de la Freestyle. Am observat ceva foarte interesant la fata locului si anume ca castelul şi zidurile se invecinesc cu o zonă industrială, castelul in sine e o privelişte frumoasă dar fabrica si zona devastata strica zona.
In rest tot locul arata bine, organizatorii au expus corturi si standuri expozitionale, a fost instalat chiar si o scena. Un punct in plus pentru organizatori, pentru că au fost prezenti pana la miezul nopţii, chiar si dupa pentru ca să ridice concurentii numerele de concurs, pentru că în dimineaţa, înainte de începerea concursului nu prea era timp pentru a face acest lucru. Am avut o mica problema logistică, trebuia sa asteptam dupa cheia de la cazare dar apoi compensa totul locul liniştit, curatenia, asa ar trebui să fie peste tot. Dupa un somn bine-meritat ne-am trezit suficient de devreme pentru a începe concursul la ora 9. Startul am stricat, nu am putut pune picioarele mele in spd, dar n-am pierdut prea mult. Sectiunea de langa fabrica consider un punct negru pentru organizare, cred că mulţi oameni detestau această secţiune pentru norul de praf. Atunci a urmat o panta blândă în creştere în mod constant, pe care am luat cu brio. De aici numai dealuri , ca să spunem aşa, uneori a trebuit sa fiu atent la sectiuni tehnice dar in rest numai dat din pedale. M-am simtit bine si am crezut ca o sa prind o zi buna. La PC 2 a petrecut cateva secunde bune si omul dupa care m-am tinut pornea mai devreme, asa ca puteam sa încep urmarirea din nou. A venit o sectiune in pădure, in coborâre abrupta, cu un strat gros de frunze cazute asa ca nu am ştiut ce e sub ea, si ma enerva foarte mult. La o curba in stanga am reusit sa cad si sa rup maneta de schimbator spate. Asa am continuat putin frustrat ca nu puteam sa schimb normal vitezele fara urechea pe maneta. Pana la ultimul PC mergeam împreună cu Norbi, colegul de echipa, intr-un ritm mai lent. Dupa 50 de kma a venit un tunel de 800 metri, fara lumina a fost grei sa treci prin intuneric, am avut noroc cu un prieten care venea cu farul. Pentru mine a fost o experienta negativa, deoarece in tunel era racoare şi puterea mea m-a abandonat. Am reusit din urmă sa termin, şi surprinzator pe locul patruspreze din 71 de participanţi la categoria mea, asta inseamna ca am mers destul de ok in prima parte.
In general totul a fost bine, organizarea a fost buna, frumos castelul, doar traseul nu a fost pregatit pentru concurs. Nu este de ajuns sa fie numai marcat traseul, parerea mea, probabil m-am obisnuit de la XCO .
Multumesc Andrei pentru service la schimbator, celor de la VSO si multumiri Freestyle pentru sprijin, si multumiri la maica mea ca avut grija de cainele meu.
No comments:
Post a Comment