Clujul pedaleaza...so do I

Inca odata am ajuns la o etapa din seria Clujul Pedaleaza. Anul acesta este a patra consecutiv. Mi-as dori un podium la general, dar din pacate am un concurs cu abandon, deci nu stiu cum o sa iasa. Anul trecut am ratat 3 etape, nici nu s-a pus intrebarea, iar anul asta doar dupa 2 etape ma aflam pe pozitia a treia. Mi-am propus sa trag tot timpul si sa ma clasez in top 5 la fiecare etapa, macar sa fiu constant si asa probabil o sa am o sansa la un loc pe podium.

Lasand visele, sambata am ajuns in realitate, am pornit cu trenul meu preferat(privat), spre Cluj-Napoca. Ne-am cazat la sora mea care m-a primit pentru weekend, multumesc mult Reka. M-am intalnit cu Eli pentru un "sightseeing" la Marosbike, iar dupa masa am planuit sa mergem pe traseu sa facem cateva ture. 

Cam toata saptamana m-am simtit obosit si fara chef, dar odata ce te afli pe traseu iti vine pofta. In drum spre traseu l-am luat si pe Vlad (Team Marossport) si am pornit asa spre Izvorul Elisabeta unde era si zona de start. Primul tur l-am facut mai lent, am mers impreuna cu baietii de la Maros, care chiar mi-au fost de folos ca sa observ cateva linii interesante, care nu te scot din ritm si te mentin in viteza constanta. 

Situatia dupa primul tur a fost asa: Start loop, sectiune tehnica unde doar pe parcursul concursul mi-am dat seama de linia perfecta, zona plata cu putine valuri, dupa care venea o urcare lunga si sanatoasa, care mi-a placut enorm de mult. Dupa asta a venit un mini Rock-Garden, dar foarte fain, cu o singura linie ideala, coborarea se continua inca 30 de metrii si virand la stanga intra intr-o urcare in doi timp, scurta si abrubta, iar a doua a fost foarte afanata si asa s-a transformat in push-bike. A venit o zona "S" in sus dupa care a urmat a doua urcare mai zdravana care tot asa de mult mi-a placut asta fiind putin mai scurta, dar suficient de lunga ca sa scoata untul din tine pentru coborarea ce urma. Deci coborarea aia era una din coborarile mele preferate din anul asta, pacat ca niciodata nu reuseam sa iau virajul imediat la dreapta, ca tot treceam peste zona de franare. 

Urmatoarea zona era si ea una dintre sectiunile mele preferate din anul asta, un Rock-Garden mai lung in usoara coborare. Aici m-am balbait putin, cautand tot timpul o linie ideala. Am si gafat de cateva ori, luand cateva decizii neinspirate dar reusind tot timpul sa ma mentin pe bike. Au urmat doua coborari drepte in viteza dupa care s-a intrat in padurea de brazi si dupa cum am inteles de la organizatori anul asta s-a modificat putin. In afara de o singura zona de pushbike unde doar de 3 ori am reusit sa urc la antrenamente neavand elanul sau viteza corecta am fost foarte impresionat de traseu. "S"-uri in urcare, curbe multe, unele mai inguste altele mai abordabile toate incheiandu-se intr-un tobogan care se termina intr-o urcare brusca in dreapta. Aici trebuia sa fi atent cum o abordezi ca puteai sa ramai intepenit intre rapoarte sau mai rau la o abordare gresita sa-ti alunece roata din fata, cum am patit si eu in primul tur al concursului. Dupa tobogan ne-am indreptat spre zona de start. 

Asta fiind traseul, am mai stat putin de vorba cu cativa rideri locali. Eu am decis sa mai pedalez putin pe traseu si sa exersez sectiunile. Asa cu doua ture la activ si cateva sectiuni exersate am terminat ziua de sambata. 

As fi vrut sa ma mai dau, dar din pacate ma simteam foarte slab si obosit. Seara am iesit la o plimbare in centrul Clujului. 

Duminica dimineata vroiam sa mai fac 2 ture inainte de concurs dar, am dormit cam agitat, m-am trezit si cam tarziu si am ramas sa fac doar o incalzire improvizata. Mi-am zis ca o sa ma incalzesc pe parcursul traseului pe urcarile alea mai lungi. Startul l-am luat destul de bine, dar din pacat la prima urcare am fost blocat deci, m-am dat jos de pe bike si am continuat putin balbaind, fiind presat din spate. Incercam sa ignor ca nu e usor cand esti urmarit de rideri care sunt mai familiarizati cu traseul sau mai tehnici la pedalat. Am reusit sa ma mentin pe bike si am continuat. Incet incet m-au intrecut "smecherii" si a urmat o cursa de v-ati prinselea. In fata mea a fost Gergo Kovacs fratele lui Zsolti de la DHS Tibiscus pe care l-am ajuns in turul trei dar nefortand am ramas in urma lui. Nereusind sa iau niciodata curba aia dupa coborarea lunga s-a distantat in fiecare tura de mine, degeaba m-am straduit sa-l prind. Asa ca am lasat-o mai moale si mi-am propus sa fac concursul meu, sa vad ce pot pe coborari ca pe urcari mergea destul de binisor. In tura a treia am schimbat bidonul cu apa pe una cu gel de Carbosnack de la Nutrend ca nu prea puteam sa tin cadenta constanta, asta s-a vazut si pe timpul turelor, dar am mers pe sigur, ca sa termin cursa cu bine. Mi-am mai revenit, dar timpul n-am reusit sa-o imbunatatesc. Nu stiam pe  ce loc ma aflam dar speram pana in ultimul moment ca ma voi clasa bine. Am iesit pe 5 la categoria open. Fain. 2 ture sub 20 de minute iar 3 de 20. Cam slabut dar neavand un reper din tura a treia trebuie sa ma multumesc cu asta. 

Multumiri Ioana pentru ajutorul de pe traseu, Freestylesport pentru suport tehnic peste tot sezonul, la fel ca si X-factor.ro, Nutrend pentru suplimente nutritive, Createch si Dotface, si nu in ultimul rand Mr. H si Mr. A, fara ajutorul lor n-as fi putut participa anul asta la atatea concursuri.

Sa ne vedem cu bine la urmatoru eveniment:D

P.S.: Numai lume faina adunata: Maros-boys, aradenii de la DHS-Tibiscus, Kiks de la Garage Racing, familia Robike din Tg Mures, Alien Cycling Zalau si multi altii. Se pare ca avem asa o scena de Cross Olimpic in tara:D

CRATER XCO 2011

Dupa o saptamana de odihna, mi-am adunat gandurile legate de concursul organizat de noi. Am avut de lucru pana in ultima clipa a concursului, oboseala si-a pus amprenta pe fiecare dintre noi. Parerea mea nu stiu cat conteaza, dar concursul in sine a meritat tot efortul depus. Vremea a tinut cu noi, toti am reusit sa ne implinim sarcinile, concurentii au fost multumiti de traseu, iar in afara unei incident la categoria elite n-a avut nimeni de suferit.

Pana la urma am reusit sa adunam sponsori, parteneri si prieteni sa ne ajute la organizare. Nu cred ca eu sunt omul care trebuie sa le multumeasca, dar multumesc, va asteptam si la anul.

Asta fiind spuse as vrea sa mai dau cateva detalii din spatele culiselor. Cei care au cautat sponsori, n-au avut o treaba usoara. Am avut noroc ca unii au vazut fantezie in evenimentul asta, si chiar au crezut ca se poate face un concurs ca si asta, si o sa fie vizitat. Cu traseul am avut dificultati pana si in penultima zi pentru ca trebuia sa incadram o ocolire din cauza unei cuib de viespi, in rest l-am curatat cat s-a putut, de crengi, de frunze si de alte gunoaie. La construire, am lucrat dupa cele vazute la alte concursuri, si eu sincer nu eram prea multumit fiindca n-am reusit sa parcurg traseul de cate ori vroiam. Totusi a iesit practicabil, si se putea parcurge. La anul ne dorim sa mai piperam putin, si sa mai completam traseul cu alte elemente. 

Sambata au inceput sa vine cativa concurenti, ca sa faca tura de recunoastere  si  sa se odihneasca pentru concurs. Cei care au decis sa innopteze la fata locului, au facut cea mai buna alegere avand cer senin peste noapte, au stat aproape de start, chiar la cativa metri, dar si o unele mici surprize dina partea localnicilori carora le place sa petreaca la Crater. Eu si Zaki am stat peste noapte sa pazim corturile si obiectele noastre pe care l-am adus acolo ..... a fost o noapte memorabila.

In ziua cea mare ne-am trezit inainte de ora 6 si am inceput sa asamblam startul, bannerele, alte corturi, iar eu m-am dus sa pun semnele de avertizare. Am nimerit sa termin chiar la startul amatorilor sa pun ultimul semn si l-am sunat pe Elisei ca sa-i sabotez poza de la start pe care vroia sa o faca cu telefonul, sorry man :D.

Dupa start tind sa cred ca totul s-a derulat conform asteptarilor noastre. La amatori a fost cam trist sa vedem doar 3-4 concurenti din Oradea, dar pasionatii din alte parti au compensat lipsa. Ne bucuram ca ati venit, sa reveniti si anul viitor!

Dupa concursul amatorilor si a elitelor a urmat concursul copiilor, foarte placut sa vezi cat de entuziasti sunt cei mici, si cum pedaleaza fara frica. Sa speram ca nu vor da sportul pe alte prostii.

Tragand linia, ma bucur ca am luat parte in acest proiect si sper sa reusim si la anul, pana atunci ne bucuram de restul sezonului de pedalat si de concursurile ramasa, din pacate aproape numai maratoane. 

Eu am avut o pauza de eficienta, dupa maratonul DHS din Hunedoara, am avut si probleme cu bicicleta. Sper ca pana la sfarsitului lunii August se rezolva tot si pot sa ma antrenez pentru maratonul Maros din 25 septembrie, iar pe 18 Septembrie se anunta un semimaraton (alergat) in Oradea. 

Pana atunci, sa ne citim!:D

Egy het utan sikerult osszeszednem a gondolataim es megirnom a beszamolot az altalunk szervezett versenyrol.
Az utolsop pillanatig dolgoztunk es ugy velem a faradsag mindenkin latszott. Sajat velemenyen talan nem sokat szamit de ugy erzem megerte az erolkodest. Az ido nekunk kedvezett , mindenkinek sikerult elvegezni a raszabott feladatot, a versenyzok elegedettek voltak a palyaval es egy apro incidensen kivul az elit kategoriaban, nem torten semmi sulyos.
Sikerult a szponzorokat, partnereket es baratokat toborozni hogy megrendezhessuk ezt a versenyt. Nem vagyok a kijelolt aki megkoszonje de azert koszonom mindenkinek hogy segitett es jovore remeljuk, ugyanitt.
Ezeket elmondvan elarul egy par dolgot a szinfal mogul. Azoknak akik a tamogatok utan jartak nem volt konnyu dolguk. Szerencsenkre egyesek lattak fantaziat a versenyben, latvanyossagaban es abban hogy kijonnek emberek egy ilyen versent megnezni.
A palyaval gondjaink voltak egesz utolso elotti napig, egy kerulot is be kellet iktatni egy darazs feszek miatt. Mindemellet sikerult megtisztitani a palyat a levelektol, agaktol es gyebb szemettol. A palya epitesenel figyelembe vettuk az eddig latott palyakat mas versenyekrol, jomagam nem voltam megelegedve mert nem tudtam elegszer vegigmenni es kiprobalni. Vegulis jarhato lett es lehetett tekerni rajta. Jovo evre kicsit fuszeresebbre tervezzuk es tokeletesebb elemeket rakunk bele.
Szombaton kezdtek erkezni a versenyzok, probakoroket tettek es pihentek utana a versenyre. Akik ugy dontottek hogy kint alusznak satorral, jol tettek, tiszta eg volt ejszaka es kozel is voltak a starthoz. En es Zaki is kint aludtunk hogy vigyazzunk a satorokra es a cuccainkra amit kihordtunk ... jo kis este lett.
'A nagy napon' 6 elott ebredtunk, nekialtunk osszerakni a startot, feltenni a bannereket, satrakat. En elmentem felrakni figyelmezteto tablakat, az utolsot pont az amatorok start pillanataban sikerult feltennem, mivel felhivtam Elisei-t es o mondta hogy  sikerult szabotalnom a start-fotojat :D
Ezutan minden az elvarasoknak megfeleloen zajlott. Kicsit szomoru volt latni hogy 3-4 varadi versenyzo volt jelen de mindezt kompenzalta a tobbi lelkes versenyzo, gyertek jovore is.
Az amator es elit kategoria utan johettek a gyerekek, orom volt nezni oket ahogy lelkesen es felelmet nem tudva tekerik a koroket. Remelhetoleg nem adjak a sportot valami baromsagra.
Meghuzva a vonalat, orulok hogy reszte vettem ebben a projekben es remelem jovore is sikerulni fog osszehozni, addig is orvendunk a szezon maradek reszenek es a hatra maradt versenyeknek amelyek legtobbje maraton sajnos.
Nekem egy szunido jart le mert a DHS maraton ota eronleti problamakkal kuszkodtem, a biciklimmel is gondok voltak. Remelem augusztus vegere minden rendbe jon es kezdhetek edzeni a szeptember 25-i Maros maratonra, amit megeloz a nagyvaradi felmaraton 18-an.
Addig is, olvassunk egymasrol!