DHS CORVIN MTB 2012

Iata-ma si la a II-a editie a concursului DHS Corvin MTB Maraton din Hunedoara. Dupa editia 2011, cam esuata, m-am hotarat sa particip anul asta la traseul scurt. In luarea deciziei a avut un cuvant de spus si boala mea care a durat aproape 2 saptamani, dupa concursul de la Zalau. Din fericire mi-am revenit aproape total - inca nu prea merg antrenamentele mai lungi de 2 ore in timpul saptamanii - si sa nu uitam de caldurile care sunt momentan in tara. Ajuns la Hunedoara cu o zi inainte, am reusit sa ne cazam la o pensiune care era destul de aproape de zona de start. Dimineata ne-am trezit devreme si am luat micul dejun la castel. Pe la ora 9:15 m-am aliniat la start (vroiam sa prind un loc bun la start) impreuna cu cei din categoria Hobby. Daca nu pornesti cu cei de la elite, adica cei de la 90 de km atunci trebuie sa astepti, 15 respectiv 30 minute ca sa pornesti. Eu participand la traseul scurt am asteptat 30 de minute. Dupa start am pornit destul de tare, chiar am reusit sa ma mentin in primii zece, inceputul a fost destul de prafos si alunecos, incercam sa mentin o anumita distanta dar totusi sa raman in raza de atac. Deja se simtea caldura care urma sa ne arda toata ziua. Dupa cativa kilometri am observat ca itinerarul meu nu coincide cu traseul, deci organizatorii au pus un traseu gresit facut. Dupa asta am decis sa nu mai respect sfatul antrenorului si sa merg cu 100% energie. Ajuns la primul punct de alimentare ma simteam bine si n-am mai oprit, dar dupa 200 metri mi-am pierdut flaconul. Stiam ca sunt situat bine si am riscat sa continui. Traseul devenea foarte interesant si rapid. Se putea rula cu viteza mare. Ajuns la primul sat am trecut si de un rau, dupa care a venit cea mai abrubta urcare, pe placul meu. Am reusit sa-o fac pe bicicleta, aici am simtit ca mai am putere in picioarele mele. Asa am rezistat fara apa pana la punctul 2 de alimentare aici am baut isotonice si am continuat.  Dupa 500 de metrii am dat de o curba care m-a incurcat putin, poate si din cauza ca franele mele erau deja prea incalzite si nu mai aveau efect. Am cazut dar una doua m-am pus pe bike si am continuat in graba. Am pierdut un loc sau doua, dar continuam fara probleme. Si eu si bike-ul am scapat cu bine. In continuare am rulat ok cu o cadenta rezonabila pana la tunel acolo unde am reusit sa depasesc cativa concurenti care nu aveau faruri, inca odata norocul a fost de partea mea. Drumul care venea dupa tunel cred ca este cosmarul oricarui concurent, te scutura de nu mai puteai. Ajuns pe asfalt, am pedalat cat de tare am putut deoarece eram foarte aproape de finish si eram multi impreuna. Aici am constatat ca am iesit pe locul 2 in categoria mea. Per total au fost 2 puncte nefavorabile pe traseul scurt, nemarcat corespunzator, primul din cauza caruia au fost concurenti care m-au depasit dupa ce ii depasisem cu 2 minute inainte, si al-doilea din cauza caruia unii au pierdut cateva locuri.  Din fericire m-am oprit de fiecare data cand n-am vazut marcaje si m-am redirectionat repede. Traseul a fost interesant si mai piperat pentru un traseu de hobby, chiar mi-a placut foarte mult. Urcari abrubte, coborari lungite si pietroase, alunecoase. Cred ca a fost o buna idee sa particip pe traseul scurt. La final am ajuns cu un grup la un sprint si asa am ajuns pe locul 2 la categoria mea si 11 la general. Acesta a fost primul meu podium pentru care chiar trebuia sa lupt pana la capat. Multe multumiri dl H. si dl A. fara ajutorul lor n-as fi ajuns la acest nivel si la acest concurs, lui Ioana pentru ajutorul moral, Freestyle, X-factor, Nutrend, Createch, Dotface pentru produse si servicii. P.S.: Multumiri riderului de la Dirtbike care era in fata mea si a observat marcajul la o bifurcatie, fara el cred ca m-as fi dus in directia gresita :D

DHS maraton varianta in romana:D

Iată ca a trecut inca un weekend aglomerat cu noroc. Sambata(16.07.2011) am fost la Hunedoara impreuna cu colegii mei de echipa. Drumul a fost un pic obositor pentru că în această ţară un drum mai lung de 150 km devine o calatorie obositoare, iar calitatea drumurilor sub orice critica. Imediat ce am ajuns ne-am întâlnit cu Andrei de la Freestyle. Am observat ceva foarte  interesant la fata locului si anume ca castelul şi zidurile se invecinesc cu  o zonă industrială, castelul in sine e o privelişte frumoasă dar fabrica si zona devastata strica zona.

In rest tot locul arata bine, organizatorii au expus corturi si standuri expozitionale, a fost instalat chiar si o scena. Un punct in plus pentru organizatori, pentru că au fost prezenti pana la miezul nopţii, chiar si dupa pentru ca să ridice concurentii  numerele de concurs, pentru că în dimineaţa, înainte de începerea concursului nu prea era timp pentru a face acest lucru. Am avut o mica problema logistică, trebuia sa asteptam dupa cheia de la cazare dar apoi compensa totul locul liniştit, curatenia, asa ar trebui să fie peste tot. Dupa un somn bine-meritat ne-am trezit suficient de devreme pentru a începe concursul la ora 9.  Startul am stricat, nu am putut pune picioarele mele in spd, dar n-am pierdut prea mult. Sectiunea de langa fabrica consider un punct negru pentru organizare, cred că mulţi oameni detestau această secţiune pentru norul de praf. Atunci a urmat o panta blândă în creştere în mod constant, pe care am luat cu brio. De aici numai dealuri , ca să spunem aşa, uneori a trebuit sa fiu atent la sectiuni tehnice dar in rest numai dat din pedale. M-am simtit bine si am crezut ca o sa prind o zi buna. La PC 2 a petrecut cateva secunde bune si omul dupa care m-am tinut pornea mai devreme, asa ca puteam sa încep urmarirea din nou. A venit o sectiune in pădure, in coborâre abrupta, cu un strat gros de frunze cazute asa ca nu am ştiut ce e sub ea, si ma enerva foarte mult. La o curba in stanga am reusit sa cad si sa rup maneta de schimbator spate. Asa am continuat putin frustrat ca nu puteam sa schimb normal vitezele fara urechea pe maneta. Pana la ultimul PC mergeam  împreună cu Norbi, colegul de echipa, intr-un ritm mai lent. Dupa 50 de kma a venit un tunel de 800 metri, fara lumina a fost grei sa treci prin intuneric, am avut noroc cu un prieten care venea cu farul. Pentru mine a fost o experienta negativa, deoarece in tunel era racoare şi puterea mea m-a abandonat. Am reusit  din urmă  sa termin, şi surprinzator pe locul patruspreze din 71 de participanţi  la categoria mea, asta inseamna ca am mers destul de ok in prima parte.

In general totul a fost bine, organizarea a fost buna, frumos castelul,  doar traseul nu a fost pregatit pentru concurs. Nu este de ajuns sa fie numai marcat traseul, parerea mea, probabil m-am obisnuit de la XCO .

Multumesc Andrei pentru service la schimbator, celor de la VSO si  multumiri Freestyle pentru sprijin, si multumiri la  maica mea ca avut grija de cainele meu.

1. DHS Maraton

Ime egy zsufolt hetvege utan vagyok, mondhatni szerencsesen. Szombaton Vajdahunyadon voltam a VSO-s kolegaimmal. Kicsit faraszto ut volt Varadrol, mivel ebben az orszagban 150km utan mar faraszto a tura. Az utak minosege kritikan aluli. Erkezesunkor talalkoztunk FSS-Andrasekkal, ok hamarabb megerkeztek. Erdekes latvany tarult elenk ahogy a varat es falait egy gyartelep szomszedolja. 

A var maga egy gyonyoru latvany, no meg a falakon belul meg verseny is legyen rendezve, remek. Jol nezett ki az egesz hely, latszott hogy nagyon kitettek magukert a szervezok, satrak, kiallito stand, szinpad, volt minden. Felvettuk a szamokat - itt egy pluszpont a szervezoknek, hisz ott ejszakaztak, hogy aki ejfelkor er oda az is fel tudja venni a szamot, hisz reggel a start elott alig volt ido erre. A szalasunkkal kicsit problema volt mert keson kaptuk meg a kulcsot, egy apro logisztikai hiba a szervezoknel, de mindent karpotolt a szallas, csendes volt, tiszta volt, csak ilyen legyen mindenhol. Egy megerdemelt alvas utan eleg koran keltunk hisz a startot mar 9kor lottek a hosszusoknak. Idoben oda erkeztunk, kicsit hatrebb kerultem a sorban mint szerettem volna es ket lany moge altam be akik meglepetesemre eleg jol robbantottak startnal. A startot elszurtam, nem tudtam betenni a labam, de szerencsere nem vesztettem sokat, es a gyar melletti romtelepen sikerult egesz jol feljonnom az elbojhoz, addig amig a porfelho engedett. Ez egy feketepont a szervezoknak palya valasztas szempontjabol, szerintem sokan nem dijaztak ezt a reszt. Ezutan egy lankasabb emelkedo kovetkezett, amit bravurral vettem es sikerult elozgetnem egy picit. Innen kezdodve csak dimbek-dombok voltak, mondhatni gyors palya nehol keves tehnikai tudas is kellet de csak taposni kellett. 3 komolyabb emelkedo vart a verseny alatt, kilometerora nelkul kicsit nehez volt beosztani az erom, de a pulzus orammal vigyaztam hogy ne hajtsam tul magam - ez a vegere nem jott osssze. Az elso maszot jo eroben kezdtem, sikerult az erosek mogott haladnom, mindig kiszemelek magamnak valakit es probalom befogni, tartani magam utana. Jakab Tibit sikerult utolernem, es lehagynom de a carbo-zselem kupakjat ketszer is elejtve meg kellett alnom, hogy ne follyon a derekamra tekeres kozben. Beert Tibi, es innentol mentuk egy jot egyutt. Jol ereztem magam, es ugy ereztem jo huzas lesz vele maradni. A masodik ellenorzo pontig sikerult vele menni, innen 3-5 masodperccel hamarabb elindult es kezdhettem a hajszat megint. Egy hosszu lefele kovetkezett egy mezon, jo kis razos szekcio. Itt megelozott egy szebeni srac egy full geppel, nagyon zuzott vele. Ezutan kovetkezett a masodik feketepont a palyan, meredek erdei ereszkedes avarban, ugy hogy nem lehetett tudni mi van alatta, egy balos kanyarba sikerult is atesnem a kormanyon, de semmi komolyabb bajom nem lett. A valtokaromon viszont letort a lefele-valtoful. A csonkkal kellett boldoguljak ahol tudtam, mert volt ahol nem. Ez kb feluton volt, es egy pillanatra megfordult a fejemben a kudarc, de azonnal butykoltem, levaltottam sikon es ratapostam. Tibi mar reg elhuzott es ujabb embert kellett kituzzek magam ele. Igy esett Norbi kollegamra a valasztas. Az utolso ellenorzo/etetopontig egyutt haladtunk egy lassabb tempot diktalva, engem a hideg razott oneki meg hatfajdalmai voltak. Hamarabb elindultam es sikerult meg par embert lehagyni de sajnos nem az en kategoriamban. Kb az 50-ik kilometer utan jott egy 800 m-es koromsotet alagut, lampam nem volt igy leszalltam es tolltam a bicajt, de hamarosan erkezett egy lampas es nyomaba alltam, hamar veget ert igy az alagut. Szamomra egy negativum volt, mert az alagut hidegtol teljesen lemeredtem,    es elhagyott a maradek erom is, foleg hogy ezutan egy nagyon godros, egyenletlen szekcio kovetkezett, a fullysok le is eloztek. Probaltam eroltetni de mar a karom sem birta a razkodast. Vegul setatempoban berobogtam a finishbe, gorcsolt mind a ket labam, le sem tudtam szallni.  Meglepetesemre 14. helyen erkeztem 71 resztvevobol a kategoriamban. Ezek szerint nagyon jol mehettem az elejen.

Jo volt eljonni egesz idaig, jo volt a szervezes, szep volt a taj, egyetlen minuszpont a palya volt. A jelzes magaban nem eleg, helyenkent tisztitani kellene, levelektol es lelogo tovis bokor agaktol. 

Koszonom Andrasnak a valtoszervizt - kitunoen mukodott, koszonok mindet a VSO-nak es koszonom a Freestylesportnak a tamogatast, no meg Anyunak hogy vigyazott kutyamra.

curand si in romana