Showing posts with label maraton. Show all posts
Showing posts with label maraton. Show all posts

November 21, 2012

2012 Retrospect


Misiune 2012 indeplinita.
Bilantul anului: 16 concursuri (7-XCO, 9-XCM), doar un abandon, + un semimaraton cu Ghita + un Duatlon in echipa cu Sergiu Moza.
5 podiumuri, 5 clasari in top zece, restul in top 20 si doar o data in afara top 20. De la zero am facut un pas inainte de a fi un sportiv amator de mountainbike. Acest pas n-as fi putut face fara a ma consulta cu un antrenor special. Multumesc lui Marton Blazso pentru incredere si pentru sfaturi si nu in ultimul rand pentru programele speciale. Impreuna cu el am reusit sa ating obiective reale si sa ajung la un nivel mai inalt. Mersi mult coach!
Mi-am pus ca si obiectiv sa ajung la podiumul campionatului clujean de XCO, Cupa Clujul Pedaleaza si la ultima participare mi-a iesit sa ajung pe locul trei pe cel mai animat traseu al campionatului din Feleac. Mersi mult Levi & Co. pentru un campionat de exceptie si pentru traseele de cross olimpic.
Tot anul am concurat pe trasee scurte sau medii, doar la doua concursuri am ales sa particip pe traseul lung, la Maratonul Faget si Cupa Vladeasa. Am reusit sa le termin pe amandoua.
Treptat am capatat incredere in mine si sa ma bucur de rezultate din ce in ce mai bune.
Rezultatele detaliate se pot vedea aici, iar impresiile le poti citi pe blogul personal.
As vrea sa mentionez ca anul asta m-am bucurat si de un sprijin atat financiar cat si material, care m-a ajutat sa ma concentrez mai mult la concursurile in sine. O sa dedic un post intreg pentru a le multumi acestor oameni pentru sprijinul lor si increderea lor in mine.
Sezonul de pedalat s-a terminat, deja ma aflu in pregatiri pentru sezonul urmator.
Ne vedem la anul la linia de start
E.
2012s Mission accomplished.
Balance of this year: 16 races (7-XCO, 9-XCM), just 1 abandon + a Semi-marathon with Ghita(the wheelchair guy) + a Duathlon in a team with Sergiu Moza.
5 podiums, 5 rankings in the top ten, the rest in the top 20s and only once outside the top 20.
From scratch we I made a step forward to be an amateur mountainbiker athlete. I couldn't take this step without consulting a special coach. Thank you Marton Blazso for your trust and advices and not least for special programs . Together with him we were able to achieve real objectives and reach a higher level.
I had a goal to get on the podium of the XCO championship in Cluj, the Clujul Pedaleaza Cup.On the last participation i got on the third place in the most animated track in Feleac. Thanks a lot Levi & Co.. for an exceptional Olympic cross championship. All year I competed on short and medium tracks, only two long races I chose to attend the  Faget  Marathon  and Vladeasa Cup. I managed to finish both.
I gradually gained confidence in myself and enjoyed  getting better and better results. My detailed results can be seen here and you can read my impressions on my blog posts. I would like to say that this year i had both financial and material support, which helped me focus more on competing. I'll dedicate a whole post to thank these people for their support and their trust in me.
The riding season is over, I am already in prep stage for next season.
See you next year at the startline.
E.

October 2, 2012

MBM 2012 race report




Maratonul MTB a celor de la Marosbike a fost cel mai asteptat concurs de mine, din acest an. Am inceput din iarna pregatirile pentru cele doua competitii Maros - cupa Maros XCO si Marosbike XCM - pentru ca aceste doua concursuri reprezinta pentru mine puncte de reper in evolutia mea de mountainbiker. La proba de maraton particip din 2008 iar la proba olimpica din 2010. Traseul maratonului nu a fost diferit fata de anul trecut, deci puteam sa-mi compar rezultatele, iar ca si concluzie, in acest an am obtinut cel mai bun rezultat dintre toate maratoanele Maros.
Sa luam totul de la inceput. 
Am facut rezervare la Gilau. Toata saptamana inainte de concurs a decurs foarte rapid cu pregatiri, cu antrenamente, cu nerabdare. Eram destul de agitat deoarece imi doream foarte mult un rezultat notabil la acest concurs, si mai mult pentru ca in anii trecuti am avut parte de pene si probleme tehnice sau nu eram pregatit fizic.
Am adunat toata forta pozitiva pentru acest concurs. Am ajuns sambata la ora rezonabila la inregistrare, am facut si o plimbare  pana la "Polus", dupa care repede la cazare, pasta-load si somn. Cum am fost foarte agitat toata saptamana, m-am incurcat cu cateva chesti,si am venit fara banda de pulsometru, si senzorul de cadenta. Asta le-am observat doar in dimineata concursului. Nu mi-am facut griji, ca doar de la antrenamente m-am obisnuit cu pulsul si cadenta.
Am reusit sa-mi aduc hometrainer-ul si am facut incalzirea inaintea startului. Bicicleta mergea si functiona perfect. Cu zece minute inaintea startului m-am aliniat si eu, dar din pacate cum toti suntem nerabdatori si "tarani" s-a decalat totul. De ce? pentru 20 m pe care nu i-am putut face ca sa ne mutam in spatele portii de cronometraj. Dar s-a rezolvat, multumita inventivitatii organizatorilor. S-a dat startul si toate lumea s-a ingramadit ca sa castige 2-3 locuri pana la urcarea dupa asfalt. Noroc cu masina oficiala care a mai tinut putin viteza redusa si i-a fortat pe unii sa stea cuminti. 
Ajunsi la ulita intre case, auzeai pe unii cum incearca sa gaseasca o combinatie comoda de a urca  sau o viteza mai mare de deplasare. Eu am ales sa pedalez cu o cadenta constanta si sa ajung sus la manastire sub o ora. M-am simtit ok, picioarele ma ascultau, cred ca puteam sa fortez si mai mult dar stiam de urcarile care mai urmau asa ca am ramas in limitele mele. Am reusit sa fac cateva depasiri importante, dar din pacate nu stiam pe ce loc ma aflam. Ajuns la manastire, in  49 de minute, simteam o oarecare oboseala dar cred ca din cauza lipsei datelor de puls. Am urcat portiunea scurta dupa manastire dupa care am coborat in zona "Austria" cu mare prudenta ca doar vroiam sa termin cu bine. La ultima portiune am auzit un strigat de "E.T.!!!!", si guess what? KIKS down the rocks, trecea pe langa mine cu 29-erul fullsus ca un glont pe o linie pe care nici in vise n-as fi ales. Ce sa faci? are sange DH pozitiv. Am avut cateva ezitari la stanci dar am coborat teafar si am inceput a doua urcare. Picioarele mele au raspuns la efort, mergeau mai greu asa ca n-am fortat prea mult ... stiam ca urmeaza zona de pushbike. 
Dupa 20 m m-am urcat pe bike si am luat in vizor pe juniorul Sergio de la Marossport. Mergea foarte bine, si depasea tot ce venea in cale. Am ramas pe langa el daca tot era in fata mea. Ne-am ajutat cam pe tot parcursul maratonului si am reusit sa depasim cativa concurenti. Dupa a-2-a urcare am coborat pe pietre/stanci/pamant, si spre norocul nostru n-am avut parte de praf ca si in saptamana anterioara, la recunoastere. 
L-am lasat pe Sergio sa mearga in fata pentru ca eram cam obosit si nu vroiam sa risc o cazatura sau o pana. Pe asfalt ne-am salutat si am mancat un gel(Carbosnack-NUTREND) fiecare - eu asta am facut :D. Ne-am inteles sa ne oprim la punctul de alimentare si sa luam apa si ceva de mancat. Mi s-a umplut flaconul, am bagat o dextroza, si impreuna cu Sergio am continuat goana dupa rezultatul dorit. Spre Pape este cea mai infernala portiune pentru cei de la traseul scurt, portiuni cu pante de 20%. Am rezistat sa fac totul pe bike cu toate ca anul asta mergeam cu angrenaj pe 2 foi, cea mica de 26. M-am odihnit putin pentru ca m-au lasat puterile, dar am avut un moment in care mergeam asa incet ca aparatul GPS s-a oprit. Am inghitit un energizant,(Carbonex-NUTREND) si dupa ce mi-am revenit am pornit ca sa prind juniorul. Am reusit sa parcurg si coborarea asta fara probleme, si ne-am unit iarasi fortele pe asfalt. Eu alergam dupa timp, neaparat vroiam sa ajung sub 3 ore, asa ca l-am chemat si pe Sergiu sa vina. M-a atentionat ca sa fim prudenti si sa nu ne ratacim pe ultima portiune. Aici am simtit probabil amandoi ca incepe lupta intre noi doi. La general nu aveam ce sa facem ca eram in afara top 10-ului, dar la categorie se mai putea un rezultat bun. Am decis sa fortez putin, si sa scot untul din mine ca stiam de ultima urcare mega abrupta, asta pentru picioare ca pe profil nu-i asa rau....doar inceputul:D, pushbike, normal ... de vreo 20 m. Rapid inapoi pe bike si pedalam cu ce mai aveam in mine. Am reusit sa depasim un concurent care nu era la categoria noastra, eu m-am desprins de junior dar el a ales tactica mai buna. M-a tinut in vizor si inainte de coborare a ales sa mearga in fata. Am reactionat tarziu si eram si cu puterile pe sfarsite. Am si gafat intr-o curba si am intrat intr-un tufis, dar norocul meu ca am fost oprit si puteam continua fara probleme si sa ma apropii de cea ce urma sa fie cel bun rezultat de la Gilau din 2008 incoace.
Dar sa fie totul mai interesant la iesirea din padure trebuia sa sarim peste o piedica de pamant dupa care n-am vazut ce urma. Era sa cad pe fata, dar am reusit sa redresez bike-ul si am continuat. Am intrat in finish, sub trei ore pe locul 8 la categoria mea si 19 la general cu timpul de 2:54:18. Nu este un rezultat fantastic dar pana acum cel mai notabil din seria MBM.
Multumiri Nutrend, Arctica, Freestylesport, si celori care au facut posibil sa ajung la Gilau si anul asta, Mr.H & Mr.A, multumesc si antrenorului meu care m-a ridicat la un alt nivel, iti multumesc Ioana  pentru suportul tau, fara de care n-as da randament:D. Felicitari celor aflati pe podium si celor care au reusit sa bifeze si anul asta Maratonul Marosbike, cel mai Mountainbike Maraton din Romania. Felicit si organizatorii si ne vedem la anul.
Super.



Photo credits: Lungu Dumitru si Ioana S. 

July 12, 2012

Moneasa Maraton 2012

De multe ori mi-am promis ca nu o sa particip la un maraton care este la prima editie. Pur si simplu pentru ca maratoanele aflate la prima organizare au prea multe gafe. 
De data asta m-am lasat convins de un prieten, zicea ca peisajul in sine merita parcurs apoi vedem cum o sa fie cu organizarea. Ne-am inscris online, plata s-a facut pe loc, 20 de ron, decent si justificat pana la urma.
 Ajuns in dimineata concursului mi-am dat seama ca a meritat sa facem deplasarea chiar pentru statiunea Moneasa, la anul probabil vin cu o zi inainte. Ridicarea numerelor a decurs destul de ok, cam lent dar ok. Numerele au fost cu chip-uri, deci un plus pentru organizare, pachetul mai continea si un tricou, inca un plus, o doza de Isostar expirat, un minus. Startul s-a dat punctual, organizat, inca un plus, traseul de nota 10 plus, puncte de alimentare cum trebuie iara plus, derularea premierei un minus. Daca facem scorul, iese un concurs reusit, mai ales ca am ajuns din nou pe podium.
Iata cum a fost concursul: Start dupa cei de la traseul lung. Am stat 10 minute in umbra - foarte buna idea organizatorilor-dupa care am pornit. Nu stiam ce traseu ma asteapta, am vazut ca cei de la Tibiscus trag, am tras si eu. Nu am fortat foarte mult ca vroiam sa mai pastrezi si pentru sfarsit. Asa am ajuns la o diferenta de vreo 50 de metri de fratii Kovacs si inca unul de la Tibiscus. 11 km de urcare cu pulsul aproape de 180, Trebuia sa ma mai calmez din cand in cand dar, am reusit sa ma apropii de fruntasi. La capatul urcarii pe drumul forestier aveam deja un avantaj bunicel cu grupul evadatilor. Dupa primul punct de alimentare am reusit sa iau o banana in fuga, si sa incep urcarea cea mai abrupta, aici un sfert am reusit sa urc pe bicicleta. Dupa care mai venea inca o urcare pe care am reusit sa fac 85% pe bike, si aici am reusit sa depasesc concurentul de la Tibiscus, si sa incep urmarirea fratilor Kovacs. Incet, incet am reusit sa recuperez, la un moment dat chiar am trecut la conducere, ei ratacindu-se, dar s-au prins rapid si dupa 15 secunde am auzit deja ca au ajuns. Asa am ajuns impreuna la cea mai smechera coborare la un maraton pe care am facut anul asta la un concurs, lunga si grea. Aici rulam impreuna cu baietii, incercam sa scap de ei sa incep sprintul de pe drumul forestier cat mai rapid. Am fortat, foarte mult, chiar mi-am uitat furca blocata, m-a scuturat in ultimul hal. La sfarsit m-au ajuns baietii si au trecut pe langa mine, eu trebuia sa ma opresc sa-mi pun lantul cazut. Asa ca nu i-am mai ajuns. Am primit 1'50" de la baieti si am ajuns pe locul trei. A fost o cursa pe cinste. La premiere iara am patit cu incurcatura, de data asta mi s-a incurcat medalia si numele pe diploma.
Per total a meritat efortul, banii si drumul, la anul revin sigur.
Multumesc partenerilor Freestylesport, X-factor, Nutrend, Createch, Dotface pentru suport,   Mr A. pentru ajutorul logistic.

July 3, 2012

DHS CORVIN MTB 2012


Iata-ma si la a II-a editie a concursului DHS Corvin MTB Maraton din Hunedoara.
Dupa editia 2011, cam esuata, m-am hotarat sa particip anul asta la traseul scurt. In luarea deciziei a avut un cuvant de spus si boala mea care a durat aproape 2 saptamani, dupa concursul de la Zalau. Din fericire mi-am revenit aproape total - inca nu prea merg antrenamentele mai lungi de 2 ore in timpul saptamanii - si sa nu uitam de caldurile care sunt momentan in tara. Ajuns la Hunedoara cu o zi inainte, am reusit sa ne cazam la o pensiune care era destul de aproape de zona de start. Dimineata ne-am trezit devreme si am luat micul dejun la castel. Pe la ora 9:15 m-am aliniat la start (vroiam sa prind un loc bun la start) impreuna cu cei din categoria Hobby. Daca nu pornesti cu cei de la elite, adica cei de la 90 de km atunci trebuie sa astepti, 15 respectiv 30 minute ca sa pornesti. Eu participand la traseul scurt am asteptat 30 de minute. Dupa start am pornit destul de tare, chiar am reusit sa ma mentin in primii zece, inceputul a fost destul de prafos si alunecos, incercam sa mentin o anumita distanta dar totusi sa raman in raza de atac.
Deja se simtea caldura care urma sa ne arda toata ziua. Dupa cativa kilometri am observat ca itinerarul meu nu coincide cu traseul, deci organizatorii au pus un traseu gresit facut. Dupa asta am decis sa nu mai respect sfatul antrenorului si sa merg cu 100% energie. Ajuns la primul punct de alimentare ma simteam bine si n-am mai oprit, dar dupa 200 metri mi-am pierdut flaconul. Stiam ca sunt situat bine si am riscat sa continui. Traseul devenea foarte interesant si rapid. Se putea rula cu viteza mare. Ajuns la primul sat am trecut si de un rau, dupa care a venit cea mai abrubta urcare, pe placul meu. Am reusit sa-o fac pe bicicleta, aici am simtit ca mai am putere in picioarele mele. Asa am rezistat fara apa pana la punctul 2 de alimentare aici am baut isotonice si am continuat. 
Dupa 500 de metrii am dat de o curba care m-a incurcat putin, poate si din cauza ca franele mele erau deja prea incalzite si nu mai aveau efect. Am cazut dar una doua m-am pus pe bike si am continuat in graba. Am pierdut un loc sau doua, dar continuam fara probleme. Si eu si bike-ul am scapat cu bine. In continuare am rulat ok cu o cadenta rezonabila pana la tunel acolo unde am reusit sa depasesc cativa concurenti care nu aveau faruri, inca odata norocul a fost de partea mea. Drumul care venea dupa tunel cred ca este cosmarul oricarui concurent, te scutura de nu mai puteai. Ajuns pe asfalt, am pedalat cat de tare am putut deoarece eram foarte aproape de finish si eram multi impreuna. Aici am constatat ca am iesit pe locul 2 in categoria mea.
Per total au fost 2 puncte nefavorabile pe traseul scurt, nemarcat corespunzator, primul din cauza caruia au fost concurenti care m-au depasit dupa ce ii depasisem cu 2 minute inainte, si al-doilea din cauza caruia unii au pierdut cateva locuri. 
Din fericire m-am oprit de fiecare data cand n-am vazut marcaje si m-am redirectionat repede. Traseul a fost interesant si mai piperat pentru un traseu de hobby, chiar mi-a placut foarte mult. Urcari abrubte, coborari lungite si pietroase, alunecoase. Cred ca a fost o buna idee sa particip pe traseul scurt. La final am ajuns cu un grup la un sprint si asa am ajuns pe locul 2 la categoria mea si 11 la general. Acesta a fost primul meu podium pentru care chiar trebuia sa lupt pana la capat.
Multe multumiri dl H. si dl A. fara ajutorul lor n-as fi ajuns la acest nivel si la acest concurs, lui Ioana pentru ajutorul moral, Freestyle, X-factor, Nutrend, Createch, Dotface pentru produse si servicii.
P.S.: Multumiri riderului de la Dirtbike care era in fata mea si a observat marcajul la o bifurcatie, fara el cred ca m-as fi dus in directia gresita :D 

May 1, 2012

CJP - FAGET MARATHON 2012


M-am gandit ca o sa fie un alt maraton, doar ca mai lung de data asta. Este a doua incercare a mea de a termina un maraton lung. Ce-i drept am reusit de data asta.
La inceput e de mentinut ca aproape toata saptamana o infectie mi-a afectat antrenamentele, defapt mi-a anulat 2 din ele. Pana sambata nici n-am reusit sa pedalez.  Duminica dimineata pe la 7:30 impreuna cu Horatiu si Alin, amandoi iubitori de senzatii tari, si cu prietena mea ne-am dus spre Cluj. Drumul a trecut repede, am ajuns cu bine, am dat o fuga pana la inscriere, ne-am ridicat pachetul de start, repede o fuga pana in mall, dupa care m-am schimbat in costum de concurs. Eli de la Marossport m-a ajutat cu ceva geluri energizante, pe care nu le gasesti asa de usor oriunde, si mi-a dat un GPS-device prin care ma urmareau in timpul concursului. Repede am facut cateva miscari de incalzire si m-am aliniat la start pentru a porni cat mai din fata. Punctual, s-a dat si startul si lumea a pornit in forta, noroc cu masina politiei care mergea in fata, de data asta cu viteza decenta. Au oprit masini pe unde apareau, pe drumul principal, pe drumuri laterale, THANKS POLICE!! Dupa vre-un kilometru de asfalt s-a urcat brusc in padure, aici am avut ceva probleme cu cei din fata, ca era inghesuiala si trebuia sa cobor de pe bike. Dupa ce am urcat s-a dezlantuit iadul. A venit o urcare mai mult fals-plata, si fiecare rula in viteza. N-am avut ce face, n-am vrut sa raman in urma, am incercat sa-mi gasesc ritmul cu care puteam sa tin pasul. Spre norocul meu m-am adaptat repede si am inceput chiar sa depasesc oameni, fara ca sa depun un efort prea mare. Am mai fost si eu depasit, dar eu aveam cativa concurenti in tinta si pe ei vroiam sa-i las in urma sau macar sa-i ajung din urma. Urcarea asta mi-a placut cel mai mult, pentru incalzire a fost suficient. Spre norocul meu la coborari mai ajung din urma pe cativa concurenti iar la urcari am incercat sa ma tin cat mai aproape de ei. Undeva la kilometrul 20-25 l-am ajuns pe un concurent de la Tibiscus, prima data credeam ca e Pantani. A avut ceva probleme tehnice cred, si dupa ce a urcat pe bike a pornit sa recupereze locul pierdut.  M-am tinut dupa el ca doar nu o sa las o sansa ca asta sa treaca pe langa mine, si imi simteam si picioarele capabile sa tine ritmul. Ma bucura si faptul ca nu eram in aceiasi categorie deci o sa ne ajutam, facand schimbul la trena. Dupa vreo 2 kilometrii am ajuns intr-un sat, pe numele Comsesti, mergeam cu viteza destul de mare,   si dintr-o data o explozie ciudata. Nu-mi venea sa cred, anvelopa din spate s-a spart in lateral. Era un cauciuc nou, dar model vechi. Din pacate am optat pentru varianta asta din doua motive, model nou e scump, si ce aveam in dotare era prea folosit deja pentru terenul maratonului. A mai aparut inca o problema, mi-am lasat pompa in masina, da Murphy atotputernicule, trebuie tot timpul sa te arati, chiar si cand n-am pompa. Satenii au fost foarte ajutatori au sarit una doua, sa ma ajute, mi-au adus pompa dar din pacate cu valva de masina :(. Dar cum treceau concurentii, un prieten de a lui Radu Vadan mi-a aruncat pompa lui, deci am fost salvat. Repede am cerut un cutit, mi-am taiat  camara veche, am scos valva si am lasat ce a ramas in anvelopa sa pot sa pun alta camera. Am uflat roata si am vazut ca iese putin camera pe gaura dar o sa ma tina pana la punctul de alimentare. Am pornit si lent, lent am ajuns la PA 2, vroiam sa abandonez ca doar am pierdut locuri bune. Cei de la PA mi-au zis ca ori ma intorc ori continui drumul ca doar sunt la cel mai indepartat punct al concursului. Sah, Mat! Am vrut sa abandonez, vroiam sa-mi las bicicleta, pur si simplu am pierdut prea mult. M-am hotarat, ma duc la urmatorul PA si o sa vad de acolo ce fac. Am mers incet dupa care am vazut ca roata nu se dezumfla si chiar se tine bine. Am ridicat ritmul, si am inceput sa revin in cursa, am depasit cativa concurenti, am inceput sa sper ca daca nu o sa fiu in top 10 macar sa termin in top 15.  Ajuns la urmatorul PA, am alimentat cu apa si am continuat. Well dupa o ora de pedalat s-a rupt filmul si au inceput sa ma doare mainile de la arsuri m-am simtit putin ametit, dar am continuat. Cu gelurile eram foarte atent ca terminam apa foarte repede, si nu puteam sa inghit oricand un gel. La fiecare 50 de minute cate unul, am ajuns sa terminat 3 pliculete, ca restul nu-mi venea sa inghit. Am continuat traseul n-am mai vrut sa abandonez, vroiam doar sa termin. Soarel m-a stors de-a totului. Am oprit la umbra unui tufis si am stat intins un pic. Mi-am revenit, am continuat. Am mai avut urcarea infernala a traseuilui, incredibil de abrubt, WOW. Oare a fost cineva care a pedalat pe partea asta? Probabil. Trebuia sa ma opresc la o umbra, tot veneau oamenii si ma intrebau daca ma simt bine si sa cheme ajutor, am zis, vreau doar sa termin. Interesant a fost ca tot mai multi oameni ma recunosc, si ma-u strigat pe nume. Dupa 10 minute de odihna, am continuat si am inceput ultima coborare a traseului, frumos cum a descris si LEVI. Si asa am terminat in 5:32 un traseu de 72 de km si 2300 m diferenta de nivel, pe locul 21 la categoria mea si 53 overall. Nu sunt mandru de mine si de rezultat dar am invatat 2 chestii importante, sa iau mereu  cu mine pompa, si urcarea pe bike Cyclocross style ca doar erau portiuni de push-bike.
Organizare buna, semne-marcaje din belsug, puncturi de alimentare bine aprovizionate, vreme buna o duminica reusita.
Multumesc Horatiu si Alin pentru logistica, mersi Ioana pentru sustinere morala, mersi Eli pentru geluri, Gabor pentru filmari. A fost un concurs GREU.



I thought it would be another marathon, only the longer one this time. It is my second attempt to finish a long-distance marathon. Well, I did it at last.
First  to mention, that almost all week an infection affected my training, I actually canceled 2 of them. Till Saturday I did not managed to pedal. Sunday morning at 7:30 with Horatiu and Alin, both sensation-hunters, and my girlfriend  went to Cluj. The journey to Cluj passed quickly, we arrived safely and I ran to the registration tent, got a peek in to the mall, then I changed into race-costume. Eli from Marossport helped me with some energy gels, it's really hard to find some in this area, thenafter he gave me a GPS device, i was followed during the race. I did some warm-up exercises, after it I lined up to start. At eleven o'clock sharp, we had the start and the competitors started in force, luckyily that the police car went before, this time with decent speed. They stopped every car that appeared on the main road or side road, POLICE, THANKS! After one kilometer of asphalt the frontgroup has skyrocketed in the woods, where we had some problems with some guys in the front, it was crowded and had to get off the bike. After we got there the hell unleashed, and everybody ran at a high pace. I had to do the same, I wanted to stay behind them, I tried to find my rhythm and pace so I could keep up. Luckily, I quickly adapted and began to pass some riders without much effort. The climbing that came I liked most, it was enough for my warm up. Luckily on the descents i cought up on some competitors and then on climbings I tried to keep as close as possible to them. Somewhere at  20-25km I got behind a rider from Tibiscus, Pantani!! was my first thought, but it was one of his teammates. He had some technical problems I think, and after he got on the bike, we started to recover the positions he lost. I kept it after him, i had a good opportunity, and my legs felt able to keep the pace. The rider wasn't in my category, so we could help each other, sharing the trail. After about two km we reached a village, Comsesti, at very high speed, and suddenly a strange explosion. I couldn't believe it, my rear tire burst on the side. It was a new tire, but an old model. Unfortunately i opted for this for two reasons, the new model is expensive, and the one i had already was too used  for this marathon. Then a small problem appeared, I left the pump in the car, so "Murphy Almighty", do you have to show yourself at any possible occasion, even when I forget my pump? The villagers were very helpful, and jumped in a second to help me, gave me a pump but unfortunately the valve did not match. But as riders went by, a friend of Radu Vadan threw me his pump, so I've been saved. Quickly I asked for a knife, I cut the old tube, I pulled the valve and put the new one inside right next to the old one, so it won't explode again. I inflated the wheel and saw that the rubber has a little cut on the sidewall, but the tube isn't gettin out so I continued till the closest feed point. I arrived slowly to CP 2, I just wanted to abandon. Most of the guys from CP2 told me that i could go back or continue the track because i was at the farest point of the race. Checkmate! I decided to go to the next CP and from there i'll see what im gonna do. I went slowly, but then I saw that the wheel does not deflate. I lifted the pace, and started back in the race, I passed some riders, I hoped that i will  be in top 15 at the end of the race. Arrived at the next CP, I supplied myself with water and continued. Well after an hour of riding, the film broke and my hands started to burn and to hurt, I felt a little dizzy, but I continued. Till then, I took the gels  very carefuly, but finished my water very quickly, and I could not swallow any gel after that hour. I went on, thenafter I've never wanted to abandon , I just wanted to finish. The sun squeezed everything out of me. I stopped in the shade of a bush and stretched a bit. I stood up, then I continued. I had a hellish last steep climb, WOW. Did someone,  ride on this climb on the bike? probably! I had to stop in the shadow, many riders came and asked me if I felt good and should they call for help. I just wanted to finish.It was a bit akward that more and more people recognize me, and I call me by name. After 10 minutes of resting, I continued and started the final descent, beautiful as described and by LEVI. And so I finished in 5:32 a route of 72 km and 2300 m height difference, 21st in my category and 53 Overall. I'm not proud of myself and the result, but I learned two important things, next I'll take the pump with me, and managed to hop on the bike cyclocross style.
Good organization, plenty of signs and markings, well supplied feed zones, good weather and a successful Sunday.
Thanks Horatiu and Alin for the logistics , thanks Ioana for supporting me moraly, thanks Eli for the carbo-gels, Gabor for filming. It was a tough race.

April 25, 2012

PBMO 2012

Inca un weekend cu concurs de MTB, de data asta la noi in Oradea. Concursul a fost organizat pentru prima oara de Probikers Bihor, si a fost intitulat Probikers Marathon Oradea. Concursul continea 2 trasee, unul de 35 si unul de 80 de km cu 400 respectiv 900 de metrii diferenta de nivel. Vremea a fost cam mofturoasa toata saptamana, ba ploua ba iesea soarele, nu stiam cum o sa fie pana la data concursului. Initial am vrut sa particip la un alt concurs, dar fiind anulat am optat pentru asta ca nu trebuia sa platesc pentru deplasare si era si la indemana. Cu antrenorul meu am decis sa ma inscriu pe traseul de 35km ca sa fac o incalzire pentru concursul urmator unde voi participa la traseul lung. In dimineata concursului a plouat putin dar nu a afectat prea mult starea traseului. Cand am ajuns la start am fost uimit cati au venit sa pedaleze, un fapt bucurator. Inseamna ca multi s-au apucat de pedalat in ultima vreme si la tot mai multi le place idea de a pedala pe un traseu special ales si "semnalat" de dragul concursului. M-am intalnit cu foarte multi clienti de la Freestyle, cu foarte multi care concureaza alaturi de mine la alte evenimente si nu in ultimul rand 'local boys', care se dau de o vreme buna.
Concursul fiind la prima editie, a strans foarte multi concurenti, nume des intalnite la concursuri din Ardeal,  cativa rideri mai puternici din Ungaria si niciun licentiat. Traseul scurt era usor daca te descurcai cu orientarea si ai gasit marcajele neinspirate, traseul lung era doar lung, tot cu marcajele amintite mai inainte. Foarte multi s-au ratacit (cei care rulau cu viteza de plimbare probabil s-au descurcat mai bine), numarul exact nu stiu dar dupa feedback-ul primit sunt destui. Fara a face reclama proasta pentru eveniment, as vrea sa zic ca era un concurs la prima organizare. Echipa organizatoare nu era la primul eveniment sportiv, fapt ce ma mira cum s-au produs gafele aparute. Totusi s-a vazut un efort de a face tot posibilul ca sa iasa totul "brici". Restul feedback-urilor aici.
Startul a fost amanat cu 30 de minute, datorita numarului mare de participanti care au luat cu "asalt" staff-ul organizator. Dupa ce au pornit cei de la traseul lung, (noi) cei de la traseul scurt au mai asteptat 10 minute (WTF?). Dupa start am pornit tare ca stiam ca aradeanul, Zsolti si ungurul din Nyiregyhaza o sa traga, Zsolti fiind specialist de trasee scurte iar ungurul destul de antrenat si el.
Dupa 500 m Zsolti m-a depasit si n-a durat mult pana m-a depasit si ungurul. Nu am sarit sa ma tin cu el ca asteptam  prima urcare lunga. Intr-un viraj de 90 de grade, din pacate Zsolti a luat-o gresit inainte si n-a mai auzit strigatele noastre. Vecinul de peste granita a continuat la fel ca si mine, pe traseul corect. A avut un avantaj minim dar am revenit repede pe asfalt si m-am stabilit dupa el. Din pacate n-am cunoscut traseul, chiar daca era la mine acasa, si din cauza asta la o urcare brusca dupa asfalt, ungurul m-a surprins, a fortat si a reusit sa se rupa de mine. Eram increzator si m-am gandit ca sa-l prind pe ultima urcare mai lunga din traseu. Tactica nu mi-a iesit, am deviat de 3 ori de pe traseu, dar spre norocul meu am avut un codas care mai striga dupa mine si ma indrepta in directia corecta. Grazie Titi!!!
Asa am terminat cu aproape 4 minute dupa ungur pe locul doi, singur pe podium (din greseala organizatorilor). Pentru antrenament a fost numai bun acest eveniment si sper ca la anul se va ridica bara.
Oradea merita! Biciclistii merita, la fel si sportivii amatori.
Multumesc FreestyleSport pentru sprijin, Ioana pentru suportul maxim, Marci pentru sfaturi, si Mama Natura ca a tinut cu noi.
Un reportaj realizat de televiziunea locala: http://tvs.ro/sport/10192-maraton-de-ciclism.html
Another weekend of MTB-competition, this time in our beloved city, Oradea. The race was organized for the first time by Probikers Bihor, under the name Probikers Marathon Oradea. The competition contained two tracks, one 35 and a another one, 80 km with 400 meters and 900 meter of elevation. The weather was  a bit picky along the week, rainy and sunny too. I did not know how to prepare myself for the race. Initially I wanted to participate in another competition, but it was canceled, so I chose to compete home. With my coach I decided to register on the 35km route to make a warm up for the next race in Cluj where i'll do the long route. In the morning it rained a little bitbut did not affect too much the track. When I arrived at the register point, I was amazed how many people came to pedal, a fact that makes me happy. Means that many have recently started riding and more and more like the idea of ​​a special route chosen to ride on and "signed" for the sake of competition. I met with many customers from Freestyle, with many who are competing in other events along with me and last but not least 'local boys'.
It was the first edition of this race, it has raised many competitors, some common name in  Transylvanian race scene and a few stronger riders from Hungary. The short route was pretty easy if could you deal with the orinteering and you could find those clumsy markings. The long route was just long, all the markings were like mentioned before. Many were lost (those who ran at low speed  probably fared better), I do not know their exact number but after the feedbacks, they were a lot. Don't wan't to do bad advertising for the event,  I would rather say, it was a race at the first edition. For the organizing team wasn't the first sporting event, which surprised me as there were many blunders, although we could see some effort from the staff, to do everything possible to make the event nice and enjoyable. The rest  of the feedbacks u can find it here.
The start was delayed by 30 minutes, the large number of participants "assaulted" the staff and surprised them. After the start for the long-track, (we) from the short track have waited for 10 minutes (WTF?). After the start, i went off strong because I knew that Zsolti from Arad, and the Hungarian guy from Nyiregyhaza would attack asap. Zsolt is a short track specialist, and Hungarian guy was strong enough too. After 500 m Zsolt passed me and it took not long until the Hungarian guy did too.  In a 90 degree turn, Zsolt unfortunately took it wrong ahead and didn't heard our calls. The hungarian neighbour and me took the correct route. He had a minimal advantage but I recovered it quickly on the asphalt section and I settled after him. Unfortunately I didn't knew the track, even if it was near Oradea, and because of that, at a sudden climb after the asphalt section, the Hungarian surprised me, forced and managed to break away from me. I was confident and I thought to catch him at the last longer climb of the track . Tactics went wrong, I deviated from the track about three times, but luckily for me I had a "slacker" who shouted at me and turned me in the right direction. Titi, Grazie!
So I finished nearly four minutes after the Hungarian guy.(second, alone on the podium, another mistake by the organizers). The race in itself was a good training and I hope next year they will raise the bar.
Oradea it's worth! Cyclists deserve it, as well as the amateur athletes.
Thanks FreestyleSport  for the support, Ioana for maximum support, Marci for the good advices, and Mother Nature that she had kept with us.
A report conducted by local TV: http://tvs.ro/sport/10192-maraton-de-ciclism.html






October 3, 2011

MBM 2011 Report

Dupa o saptamana, am ajuns sa relatez despre acest eveniment foarte reusit. Am plecat din Oradea cam nepregatit dar totusi cu sperante mari, traseul il cunosteam de anul trecut, in afara de mica schimbare dupa ultimul PC. Logistica de calatorie am reusit sa o fac impreuna cu Costi, un prieten-biciclist care venea din Timisoara si m-a luat cu masina pana in CJ. Drumul a trecut repede, din moment ce nu duceam lipsa de teme de discutii. Seara mi-am pregatit bita, presiune in roti, profilul traseului. Dimineata m-am intalnit din nou cu Costi ca sa mergem din Cluj pana in Gilau. Ajunsi acolo i-am urat noroc si am inceput sa ma incalzesc putin, sa-mi salut prietenii veniti la concurs si sa ma aliniez la start. Incerc tot timpul sa ma asez in fata la linia de start, ca sa nu ma incurc in primii kilometri. Startul a fost putin cam aiurea, dar am reusit sa scap destul de bine, si mi-am promis sa nu trag pe prima urcare si sa nu ma iau dupa nimeni ca sa am forta la urcarile grele. Dupa 7-8 kilometri picioarele imi erau destul de incalzite pentru ca sa schimb viteza si totodata si ritmul. La primul PC nu m-am oprit ca mai aveam apa si eram si bine aprovizionat inca de la start. La coborarea dupa primul PC frigul m-a scos putin din ritm dar am compensat cu un pedalat mai in forta. Noul cadru si furca Recon faceau o treaba buna, ma simteam foarte comod pe bicicleta, doar saua imi dadea dureri. A doua urcare a inceput cu bine, am ramas pe bicicleta, pana si-a pierdut echilibrul cineva din fata mea si am fost obligat sa ma opresc si sa imping mai departe bicicleta. Dupa vreo 100 m am reusit sa urc inapoi si sa pedalez mai departe pe urcarea abrubta. Picioarele pedalau foarte bine, chiar m-am gandit ca o sa castig cateva locuri, asta inainte sa ajung la Creasta Paltinei, unde iar trebuia sa ma dau jos cativa metri ca sa nu fortez prea tare picioarele. Inapoi in sa, mi-am revazut colegul de echipa VSO, Dumitru, anul asta spectator/ fotograf, care zicea ca sunt cam la 20 de minute fata de primii. O fi fost adevarat sau nu, mi-a dat un impuls si am inceput sa invart pedala si mai tare. Ajuns in varf a inceput coborarea cea mai extenuanta a traseului. La final abia mai puteam tine ghidonul, m-am cam lasat dus de val. Ajuns pe asfalt m-am odihnit, cativa clujeni au stat pe marginea de drum si facusera galerie, chestie foarte rara intalnita la un maraton, respect. Undeva dupa partea de asfalt a fost PC 2 unde m-am oprit sa iau o banana si vreo 2 pahare de isotonice, mi s-a umplut bidonul cu apa, si am inceput a treia urcare, cea mai grea dupa parerea mea. Pe asta am reusit sa o traversez complet pe bicicleta, fapt ce ma bucura enorm. Undeva aici m-am intalnit si cu masina oficiala a concursului condusa de Eli, si el ne striga sa pedalam. Dupa ce am absolvit si urcarea asta am coborat spre asfalt. In momentul in care am iesit de pe asfalt am simtit ca mi se inmoaie roata din spate. Am crezut ca am facut un snakebite, repede m-am oprit sa-mi schimb camera, si dupa cateva minute am fost inapoi pe bita, m-a prins un rider de la Geiger care mi-a promis sa facem trenuletzul si sa recuperam cateva pozitii. Chiar la momentul potrivit a sosit ajutorul. Am ajuns la PC 3 iar el s-a oprit si eu am pedalat mai departe. Ghinion, iara, pana roata spate. Repede roata jos, petic rece a'la Park Tools, si am pornit iara. S-a lasat iara dupa 5 metri. Petic pe cealalt camera, dar si aia s-a lasat. Am pornit pe janta goala, dar spre norocul meu a venit concurentul nr. 403 si mi-a oferit o camera pe care n-o pot multumi destul de mult. Asa pierzind vreo 40 de minute cu probleme, am pornit spre ultimi 10 km. Am asteptat sectiunea noua de care imi povestea Eli. Un big "NICE" pentru organizatori, foarte tehnic si spectaculos. M-a facut sa uit de problemele tehnice. Am terminat chiar pe 100 overall. Sunt nemultumit de rezultat, dar asta e. Nu m-am lasat si am reusit sa termint fara cazaturi sau alte probleme. Organizare super buna, traseu frumos, tehnic, spectaculos, vremea ideala pentru concurs. M-am si intalnit cu lume buna, am avut si pepene verde. In timpul concursului am consumat 3 geluri, 2 flacoane de isotonice si 3 camere. Multumesc lui Costi pentru drum, multumesc tuturor celor care au accesat linkul Marosbike de pe blogul meu, organizatorilor pentru eveniment si Freestylesport pentru echipare, cauciucurile Maxxis Crossmark si Aspen au facut treaba buna. La anul ne revedem.


August 8, 2011

DHS maraton varianta in romana:D


Iată ca a trecut inca un weekend aglomerat cu noroc. Sambata(16.07.2011) am fost la Hunedoara impreuna cu colegii mei de echipa. Drumul a fost un pic obositor pentru că în această ţară un drum mai lung de 150 km devine o calatorie obositoare, iar calitatea drumurilor sub orice critica. Imediat ce am ajuns ne-am întâlnit cu Andrei de la Freestyle. Am observat ceva foarte  interesant la fata locului si anume ca castelul şi zidurile se invecinesc cu  o zonă industrială, castelul in sine e o privelişte frumoasă dar fabrica si zona devastata strica zona.
In rest tot locul arata bine, organizatorii au expus corturi si standuri expozitionale, a fost instalat chiar si o scena. Un punct in plus pentru organizatori, pentru că au fost prezenti pana la miezul nopţii, chiar si dupa pentru ca să ridice concurentii  numerele de concurs, pentru că în dimineaţa, înainte de începerea concursului nu prea era timp pentru a face acest lucru. Am avut o mica problema logistică, trebuia sa asteptam dupa cheia de la cazare dar apoi compensa totul locul liniştit, curatenia, asa ar trebui să fie peste tot. Dupa un somn bine-meritat ne-am trezit suficient de devreme pentru a începe concursul la ora 9.  Startul am stricat, nu am putut pune picioarele mele in spd, dar n-am pierdut prea mult. Sectiunea de langa fabrica consider un punct negru pentru organizare, cred că mulţi oameni detestau această secţiune pentru norul de praf. Atunci a urmat o panta blândă în creştere în mod constant, pe care am luat cu brio. De aici numai dealuri , ca să spunem aşa, uneori a trebuit sa fiu atent la sectiuni tehnice dar in rest numai dat din pedale. M-am simtit bine si am crezut ca o sa prind o zi buna. La PC 2 a petrecut cateva secunde bune si omul dupa care m-am tinut pornea mai devreme, asa ca puteam sa încep urmarirea din nou. A venit o sectiune in pădure, in coborâre abrupta, cu un strat gros de frunze cazute asa ca nu am ştiut ce e sub ea, si ma enerva foarte mult. La o curba in stanga am reusit sa cad si sa rup maneta de schimbator spate. Asa am continuat putin frustrat ca nu puteam sa schimb normal vitezele fara urechea pe maneta. Pana la ultimul PC mergeam  împreună cu Norbi, colegul de echipa, intr-un ritm mai lent. Dupa 50 de kma a venit un tunel de 800 metri, fara lumina a fost grei sa treci prin intuneric, am avut noroc cu un prieten care venea cu farul. Pentru mine a fost o experienta negativa, deoarece in tunel era racoare şi puterea mea m-a abandonat. Am reusit  din urmă  sa termin, şi surprinzator pe locul patruspreze din 71 de participanţi  la categoria mea, asta inseamna ca am mers destul de ok in prima parte.
In general totul a fost bine, organizarea a fost buna, frumos castelul,  doar traseul nu a fost pregatit pentru concurs. Nu este de ajuns sa fie numai marcat traseul, parerea mea, probabil m-am obisnuit de la XCO .
Multumesc Andrei pentru service la schimbator, celor de la VSO si  multumiri Freestyle pentru sprijin, si multumiri la  maica mea ca avut grija de cainele meu.

July 21, 2011

1. DHS Maraton

Ime egy zsufolt hetvege utan vagyok, mondhatni szerencsesen. Szombaton Vajdahunyadon voltam a VSO-s kolegaimmal. Kicsit faraszto ut volt Varadrol, mivel ebben az orszagban 150km utan mar faraszto a tura. Az utak minosege kritikan aluli. Erkezesunkor talalkoztunk FSS-Andrasekkal, ok hamarabb megerkeztek. Erdekes latvany tarult elenk ahogy a varat es falait egy gyartelep szomszedolja. 
A var maga egy gyonyoru latvany, no meg a falakon belul meg verseny is legyen rendezve, remek. Jol nezett ki az egesz hely, latszott hogy nagyon kitettek magukert a szervezok, satrak, kiallito stand, szinpad, volt minden. Felvettuk a szamokat - itt egy pluszpont a szervezoknek, hisz ott ejszakaztak, hogy aki ejfelkor er oda az is fel tudja venni a szamot, hisz reggel a start elott alig volt ido erre. A szalasunkkal kicsit problema volt mert keson kaptuk meg a kulcsot, egy apro logisztikai hiba a szervezoknel, de mindent karpotolt a szallas, csendes volt, tiszta volt, csak ilyen legyen mindenhol. Egy megerdemelt alvas utan eleg koran keltunk hisz a startot mar 9kor lottek a hosszusoknak. Idoben oda erkeztunk, kicsit hatrebb kerultem a sorban mint szerettem volna es ket lany moge altam be akik meglepetesemre eleg jol robbantottak startnal. A startot elszurtam, nem tudtam betenni a labam, de szerencsere nem vesztettem sokat, es a gyar melletti romtelepen sikerult egesz jol feljonnom az elbojhoz, addig amig a porfelho engedett. Ez egy feketepont a szervezoknak palya valasztas szempontjabol, szerintem sokan nem dijaztak ezt a reszt. Ezutan egy lankasabb emelkedo kovetkezett, amit bravurral vettem es sikerult elozgetnem egy picit. Innen kezdodve csak dimbek-dombok voltak, mondhatni gyors palya nehol keves tehnikai tudas is kellet de csak taposni kellett. 3 komolyabb emelkedo vart a verseny alatt, kilometerora nelkul kicsit nehez volt beosztani az erom, de a pulzus orammal vigyaztam hogy ne hajtsam tul magam - ez a vegere nem jott osssze. Az elso maszot jo eroben kezdtem, sikerult az erosek mogott haladnom, mindig kiszemelek magamnak valakit es probalom befogni, tartani magam utana. Jakab Tibit sikerult utolernem, es lehagynom de a carbo-zselem kupakjat ketszer is elejtve meg kellett alnom, hogy ne follyon a derekamra tekeres kozben. Beert Tibi, es innentol mentuk egy jot egyutt. Jol ereztem magam, es ugy ereztem jo huzas lesz vele maradni. A masodik ellenorzo pontig sikerult vele menni, innen 3-5 masodperccel hamarabb elindult es kezdhettem a hajszat megint. Egy hosszu lefele kovetkezett egy mezon, jo kis razos szekcio. Itt megelozott egy szebeni srac egy full geppel, nagyon zuzott vele. Ezutan kovetkezett a masodik feketepont a palyan, meredek erdei ereszkedes avarban, ugy hogy nem lehetett tudni mi van alatta, egy balos kanyarba sikerult is atesnem a kormanyon, de semmi komolyabb bajom nem lett. A valtokaromon viszont letort a lefele-valtoful. A csonkkal kellett boldoguljak ahol tudtam, mert volt ahol nem. Ez kb feluton volt, es egy pillanatra megfordult a fejemben a kudarc, de azonnal butykoltem, levaltottam sikon es ratapostam. Tibi mar reg elhuzott es ujabb embert kellett kituzzek magam ele. Igy esett Norbi kollegamra a valasztas. Az utolso ellenorzo/etetopontig egyutt haladtunk egy lassabb tempot diktalva, engem a hideg razott oneki meg hatfajdalmai voltak. Hamarabb elindultam es sikerult meg par embert lehagyni de sajnos nem az en kategoriamban. Kb az 50-ik kilometer utan jott egy 800 m-es koromsotet alagut, lampam nem volt igy leszalltam es tolltam a bicajt, de hamarosan erkezett egy lampas es nyomaba alltam, hamar veget ert igy az alagut. Szamomra egy negativum volt, mert az alagut hidegtol teljesen lemeredtem,    es elhagyott a maradek erom is, foleg hogy ezutan egy nagyon godros, egyenletlen szekcio kovetkezett, a fullysok le is eloztek. Probaltam eroltetni de mar a karom sem birta a razkodast. Vegul setatempoban berobogtam a finishbe, gorcsolt mind a ket labam, le sem tudtam szallni.  Meglepetesemre 14. helyen erkeztem 71 resztvevobol a kategoriamban. Ezek szerint nagyon jol mehettem az elejen.
Jo volt eljonni egesz idaig, jo volt a szervezes, szep volt a taj, egyetlen minuszpont a palya volt. A jelzes magaban nem eleg, helyenkent tisztitani kellene, levelektol es lelogo tovis bokor agaktol. 
Koszonom Andrasnak a valtoszervizt - kitunoen mukodott, koszonok mindet a VSO-nak es koszonom a Freestylesportnak a tamogatast, no meg Anyunak hogy vigyazott kutyamra.

curand si in romana

June 15, 2011

M-M-M 2011 DNF

Sambata aceasta am participat la Maratonul Medieval Medias, editia a 7-a, unde toata saptamana a plouat inainte de concurs. Am pornit vineri catre Cluj, iar de acolo cu ajutorul lui Levi de la „Clujul Pedaleaza” ne-am dus cu masina pana la Medias. Am fost cazat impreuna cu echipa clujeana Maros Sport, multumita lui Levi. Dimineata, dupa trezire, mi-am setat bicicleta, am uns lantul, etc. Aici mi-a fost de mare ajutor Freestylesport si mi-a pus la dispozitie sprayul Sonax90, pe care l-am folosit de 2 ori fapt ce m-a ajutat sa trec cu bine peste namol si apa. Am incercat si un alt tip de sa, mai specifica maratoanelor, marca WTB Devo. Dupa mai multe ajustari mi-am gasit pozitia cea mai comoda. La ora 9:30 m-am dus sa-mi ridic numarul, sa fac putina incalzire si sa ma asez la start. Spre norocul meu m-am pus chiar in fata dupa riderii elite. Startul s-a dat, si am facut turul orasului dupa 2 masini de teren care ne-au obligat sa tinem un ritm mai lent. Dupa iesirea din oras ne-au dat drumul, dar traseu diferit de anul trecut. M-am simtit destul de bine, chiar si fara incalzire mai serioasa. Pe sectiunea noua, dupa asfalt, s-a rupt plutonul de biciclisti in mai multe grupuri. Eram mai rapid decat unii din fata mea, si cu greu i-am depasit, iar la un moment dat am fost impins din lateral si trebuia sa cobor. Mi-a fost greu sa urc inapoi pe bicicleta asa ca a trebuit sa imping. Dupa cativa metri totusi am reusit sa urc inapoi si am pedalat mai departe. Prima coborare a zilei ne-a pregatit foarte multe surprize, un noroi foarte alunecos care te dezechilibreaza foarte usor. M-am simtit in elementul meu, mi-am adus aminte de anul trecut, asa ca am depasit cati rideri puteam. La un moment dat am lovit pe cineva cu roata pentru ca s-a oprit in fata mea. Am reusit sa scap cu bine din incidentul asta, la fel si cel dinaintea mea. A urmat o urcare lunga inaintea careia au aparut primele probleme tehnice, si anume pe foaia mica mi s-a blocat lantul si nu puteam sa-mi schimb viteza in sus si tot ma opream din cauza asta. Am coborat iaras, push bike, am impins alergand. Cam asa am procedat la toate urcarile unde n-am reusit sa urc cu foaia mijlocie. Aproape la fiecare punct de alimentare mi-am spalat angrenajul si pinioanele, spre norocul meu aveam Sonax-ul la mine. Dupa fiecare spalare am pedalat usurat si fara probleme la schimbatoare. Din moment ce am intrat in noroi cam tot timpul trebuia sa ma opresc si sa curat bicicleta. Intre timp, la km-ul 27 mi s-a defectat si frana de fata, iar cea din spate nu prea mai facea fata la coborarile alunecoase cu noroi. In timp m-au depasit multi, iar din senin a aparut si Dan Boldi care avea pana dubla si a ramas in urma, o vrema buna am pedalat impreuna. La un moment dat s-a hotarat sa schimbe camera din roata spate. I-am dat pompa mea, mi-am reparat frana din fata, dar si asa numai cu foaia mica n-am reusit sa fac mare lucru. Intre timp ne-au depasit cativa rideri. Am bagat un gel de carbohidrati in mine, repede am baut si apa si am pornit ca sa-i ajungem pe cei care ne-au depasit. Boldi m-a ajutat si tragea de mine, eu chinuindu-ma pe foaia mijlocie incercam sa tin pasul. A avut efect, pana la urmatorul checkpoint i-am depasit pe toti care au trecut de noi anterior. De aici mai aveam vreo 45 de km pana la finish, si inca ma tineam dupa Boldi. Am avut o coborare lunga unde mi-am revenit putin, am trecut si printr-un sat dupa care a urmat o plimbare in noroi, bita pe spate ca de impins nu se putea. La urcarea care a urmat, Boldi s-a detasat de mine si deoarece n-am mai avut forta sa urc pe viteza mijlocie a trebuit sa imping din nou. Incercam sa ma mentin constant dar unele zone erau deloc abordabile pe bike. Ma simteam cam euforic, pana sa vad o urcare prelungita care mi-a taiat elanul neputand schimba intr-o viteza mai mica. Am fortat, si am reusit sa urc pe drumul de macadam. Dupa urcare urma sa se incruciseze traseul lung cu cel mic la un punct de alimentare. Aici l-am zarit pe Boldi, probabil ma astepta pe mine :D, probabil ca nu asta nu stiu, eu ma bucuram si ma gandeam ca o sa pedalam iar impreuna, insa mi-a zis ca abandonase si n-avea rost sa continue pentru ca dupa punctul acesta urma haosul-namol. Fara sa vrea sa ma convinga, m-a pus pe ganduri. Am pus totul pe cantar, si m-am gandit sa nu stric bicicleta si sa nu mai fortez ca sa-mi stric schimbatorul sau lantul sau urechea de schimbator, doar sunt un amator autofinantator. Am decis sa curat bita si sa termin cu bine si intreg. Mai erau 20 de km de chin pentru cei care continuau. Am pedalat 11 km pe asfalt si pe o mini-serpentina pana in Medias. Am facut un antrenament bun si nu-mi pare rau ca m-am oprit la prima mea participare pe un traseu lung. La anul probabil o sa-mi iau revansa. M-am simtit bine si abia astept urmatorul concurs. Multumiri lui Levi pentru logistica, lui Boldi pentru suport, Fresestylesport pentru suport tehnic si organizatorilor pentru gulas. Pacat de vremea nefavorabila inaintea concursului.
P.S.: Multumiri lui Eli pentru drumul din Cluj catre Oradea.

February 2, 2011

Prep '11

I've started to prepare myself  for the upcoming season. This year i will start with a half marathon race just to see if i'm capable to run one and a half hour continuously in a good rhythm , and i haven't ran in a race for 15 years so it's a comeback :D.
The race will be on 10th of April just a week before my 1st XCO race. Let's hope this year will be better.

Elkezdtem a felkeszulest  a kozeledo szezonra. Ebben az evben egy felmaratoni tav lefutasaval kezdem a verseny-szezont, hogy lassam, kepes vagyok futni masfel orat jo ritmusban.Mindemellet mar 15 eve annak hogy versenyfutottam, ezert ime ujra!
Aprilis 10-en lesz  verseny 1 hettel az elso XCO versenyem elott. Remeljuk az idei ev jobban sikerul.

Am inceput pregatirile deja pentru sezonul  ce o sa vina. Anul asta o sa incep cu un semimaraton, sa vad daca sut capabil sa alerg intr-un ritm bun o ora si jumate. Pe langa astea, n-am alergat de 15 ani intr-un concurs, iata revenirea.
Concursul o sa aiba loc pe 10 Aprilie numai cu o saptamana inainte de primul pe concurs de XCO.