Probikers Maraton 2013

Finally back in business. First mtb marathon of the year. I was lucky to have it in my city, so i knew the track pretty good. I also helped the organizers ti draw the course so i had a bit of an advantage before the others but on short track it's not that much, because everyone is running on 100%. On week before the race i got my new 2013 race-bike. Didn't had much time to accommodate with it but i managed to do some adjustment for my personal preference. For the day of the race a pretty numbered crowd got together to race on the 1 lap or 2 lap course, the

short track was 36km the Marathon was the twice of this. 

Started the race after a half an hour of the long track starters, went off pretty fast, the "safety car"  (police) went too fast, and some of the rookies took up a pretty fast speed. Which was not safe on tarmac, if you do not know how to pedal in a peloton. Luckily no one got hurt, and after the tarmac section it followed with a climb and a power horses went in the front, lucky me i could follow them so i got a bit of a gap between me and my followers. From that time i got into pursuit mode, and tried to pass whoever i could. It was a pretty fast race, i couldn't do no tactics, full gas all the time, almost all the time on the big chain-wheel. I really wanted to get on the podium as last year. I was really motivated. Didn't felt that i changed bikes since last year, it was that natural to stay on a 29er, by the way. After 20 km a realized that i'm gonna race with Oli from the Bikenet team from Cluj. I knew he's a powermachine, and if i'm not pushing it hard on the climbs he will beat my ass...oh sorry for that. At one of the last climbs he managed to pull of and got a pretty nice gap, but i had him in sight, thanks for the red outfit he had. In the last 10k's i pulled out all of my cards and got hard on the pedal, taking the risk of a puncture to get Oli. The rocky flats really shake me off, but thanks to the carbon frame it was a bit comfier than last year, not to mention the big wheels. This way i managed to get  Oli with 1k before the finish, passed him and pulled out a strong sprint, but on a tricky descent my chain got of and i lost my position. At that point i didn't knew what position i was, but at the end i came in 4th in category and 5th in general. Sometimes such things happen, i was lucky to pull off a good race with my new bike, so im not that disappointed. Next year i will do better and there are more races to come.

Congrats to Oli for the good fight. 

Many thanks for the timing-guys, organizers and congrats to all the participants who came and made this event a special event.

My special thanks to my partners and sponsors who help me race and keep my motivation alive: Createch, X-factor.ro, Nutrend and KROSS.

cheers!
Photo credits: Bihoreanul.com, Freestylesport.ro

2012 Retrospect

Misiune 2012 indeplinita.

Bilantul anului: 16 concursuri (7-XCO, 9-XCM), doar un abandon, + un semimaraton cu Ghita + un Duatlon in echipa cu Sergiu Moza.
5 podiumuri, 5 clasari in top zece, restul in top 20 si doar o data in afara top 20. De la zero am facut un pas inainte de a fi un sportiv amator de mountainbike. Acest pas n-as fi putut face fara a ma consulta cu un antrenor special. Multumesc lui Marton Blazso pentru incredere si pentru sfaturi si nu in ultimul rand pentru programele speciale. Impreuna cu el am reusit sa ating obiective reale si sa ajung la un nivel mai inalt. Mersi mult coach!
Mi-am pus ca si obiectiv sa ajung la podiumul campionatului clujean de XCO, Cupa Clujul Pedaleaza si la ultima participare mi-a iesit sa ajung pe locul trei pe cel mai animat traseu al campionatului din Feleac. Mersi mult Levi & Co. pentru un campionat de exceptie si pentru traseele de cross olimpic.
Tot anul am concurat pe trasee scurte sau medii, doar la doua concursuri am ales sa particip pe traseul lung, la Maratonul Faget si Cupa Vladeasa. Am reusit sa le termin pe amandoua.
Treptat am capatat incredere in mine si sa ma bucur de rezultate din ce in ce mai bune.
Rezultatele detaliate se pot vedea aici, iar impresiile le poti citi pe blogul personal.
As vrea sa mentionez ca anul asta m-am bucurat si de un sprijin atat financiar cat si material, care m-a ajutat sa ma concentrez mai mult la concursurile in sine. O sa dedic un post intreg pentru a le multumi acestor oameni pentru sprijinul lor si increderea lor in mine.
Sezonul de pedalat s-a terminat, deja ma aflu in pregatiri pentru sezonul urmator.
Ne vedem la anul la linia de start
E.

2012s Mission accomplished.
Balance of this year: 16 races (7-XCO, 9-XCM), just 1 abandon + a Semi-marathon with Ghita(the wheelchair guy) + a Duathlon in a team with Sergiu Moza.
5 podiums, 5 rankings in the top ten, the rest in the top 20s and only once outside the top 20.
From scratch we I made a step forward to be an amateur mountainbiker athlete. I couldn't take this step without consulting a special coach. Thank you Marton Blazso for your trust and advices and not least for special programs . Together with him we were able to achieve real objectives and reach a higher level.
I had a goal to get on the podium of the XCO championship in Cluj, the Clujul Pedaleaza Cup.On the last participation i got on the third place in the most animated track in Feleac. Thanks a lot Levi & Co.. for an exceptional Olympic cross championship. All year I competed on short and medium tracks, only two long races I chose to attend the  Faget  Marathon  and Vladeasa Cup. I managed to finish both.
I gradually gained confidence in myself and enjoyed  getting better and better results. My detailed results can be seen here and you can read my impressions on my blog posts. I would like to say that this year i had both financial and material support, which helped me focus more on competing. I'll dedicate a whole post to thank these people for their support and their trust in me.
The riding season is over, I am already in prep stage for next season.
See you next year at the startline.
E.

MBM 2012 race report

Maratonul MTB a celor de la Marosbike a fost cel mai asteptat concurs de mine, din acest an. Am inceput din iarna pregatirile pentru cele doua competitii Maros - cupa Maros XCO si Marosbike XCM - pentru ca aceste doua concursuri reprezinta pentru mine puncte de reper in evolutia mea de mountainbiker. La proba de maraton particip din 2008 iar la proba olimpica din 2010. Traseul maratonului nu a fost diferit fata de anul trecut, deci puteam sa-mi compar rezultatele, iar ca si concluzie, in acest an am obtinut cel mai bun rezultat dintre toate maratoanele Maros.

Sa luam totul de la inceput. 

Am facut rezervare la Gilau. Toata saptamana inainte de concurs a decurs foarte rapid cu pregatiri, cu antrenamente, cu nerabdare. Eram destul de agitat deoarece imi doream foarte mult un rezultat notabil la acest concurs, si mai mult pentru ca in anii trecuti am avut parte de pene si probleme tehnice sau nu eram pregatit fizic.

Am adunat toata forta pozitiva pentru acest concurs. Am ajuns sambata la ora rezonabila la inregistrare, am facut si o plimbare  pana la "Polus", dupa care repede la cazare, pasta-load si somn. Cum am fost foarte agitat toata saptamana, m-am incurcat cu cateva chesti,si am venit fara banda de pulsometru, si senzorul de cadenta. Asta le-am observat doar in dimineata concursului. Nu mi-am facut griji, ca doar de la antrenamente m-am obisnuit cu pulsul si cadenta.

Am reusit sa-mi aduc hometrainer-ul si am facut incalzirea inaintea startului. Bicicleta mergea si functiona perfect. Cu zece minute inaintea startului m-am aliniat si eu, dar din pacate cum toti suntem nerabdatori si "tarani" s-a decalat totul. De ce? pentru 20 m pe care nu i-am putut face ca sa ne mutam in spatele portii de cronometraj. Dar s-a rezolvat, multumita inventivitatii organizatorilor. S-a dat startul si toate lumea s-a ingramadit ca sa castige 2-3 locuri pana la urcarea dupa asfalt. Noroc cu masina oficiala care a mai tinut putin viteza redusa si i-a fortat pe unii sa stea cuminti. 

Ajunsi la ulita intre case, auzeai pe unii cum incearca sa gaseasca o combinatie comoda de a urca  sau o viteza mai mare de deplasare. Eu am ales sa pedalez cu o cadenta constanta si sa ajung sus la manastire sub o ora. M-am simtit ok, picioarele ma ascultau, cred ca puteam sa fortez si mai mult dar stiam de urcarile care mai urmau asa ca am ramas in limitele mele. Am reusit sa fac cateva depasiri importante, dar din pacate nu stiam pe ce loc ma aflam. Ajuns la manastire, in  49 de minute, simteam o oarecare oboseala dar cred ca din cauza lipsei datelor de puls. Am urcat portiunea scurta dupa manastire dupa care am coborat in zona "Austria" cu mare prudenta ca doar vroiam sa termin cu bine. La ultima portiune am auzit un strigat de "E.T.!!!!", si guess what? KIKS down the rocks, trecea pe langa mine cu 29-erul fullsus ca un glont pe o linie pe care nici in vise n-as fi ales. Ce sa faci? are sange DH pozitiv. Am avut cateva ezitari la stanci dar am coborat teafar si am inceput a doua urcare. Picioarele mele au raspuns la efort, mergeau mai greu asa ca n-am fortat prea mult ... stiam ca urmeaza zona de pushbike. 

Dupa 20 m m-am urcat pe bike si am luat in vizor pe juniorul Sergio de la Marossport. Mergea foarte bine, si depasea tot ce venea in cale. Am ramas pe langa el daca tot era in fata mea. Ne-am ajutat cam pe tot parcursul maratonului si am reusit sa depasim cativa concurenti. Dupa a-2-a urcare am coborat pe pietre/stanci/pamant, si spre norocul nostru n-am avut parte de praf ca si in saptamana anterioara, la recunoastere. 

L-am lasat pe Sergio sa mearga in fata pentru ca eram cam obosit si nu vroiam sa risc o cazatura sau o pana. Pe asfalt ne-am salutat si am mancat un gel(Carbosnack-NUTREND) fiecare - eu asta am facut :D. Ne-am inteles sa ne oprim la punctul de alimentare si sa luam apa si ceva de mancat. Mi s-a umplut flaconul, am bagat o dextroza, si impreuna cu Sergio am continuat goana dupa rezultatul dorit. Spre Pape este cea mai infernala portiune pentru cei de la traseul scurt, portiuni cu pante de 20%. Am rezistat sa fac totul pe bike cu toate ca anul asta mergeam cu angrenaj pe 2 foi, cea mica de 26. M-am odihnit putin pentru ca m-au lasat puterile, dar am avut un moment in care mergeam asa incet ca aparatul GPS s-a oprit. Am inghitit un energizant,(Carbonex-NUTREND) si dupa ce mi-am revenit am pornit ca sa prind juniorul. Am reusit sa parcurg si coborarea asta fara probleme, si ne-am unit iarasi fortele pe asfalt. Eu alergam dupa timp, neaparat vroiam sa ajung sub 3 ore, asa ca l-am chemat si pe Sergiu sa vina. M-a atentionat ca sa fim prudenti si sa nu ne ratacim pe ultima portiune. Aici am simtit probabil amandoi ca incepe lupta intre noi doi. La general nu aveam ce sa facem ca eram in afara top 10-ului, dar la categorie se mai putea un rezultat bun. Am decis sa fortez putin, si sa scot untul din mine ca stiam de ultima urcare mega abrupta, asta pentru picioare ca pe profil nu-i asa rau....doar inceputul:D, pushbike, normal ... de vreo 20 m. Rapid inapoi pe bike si pedalam cu ce mai aveam in mine. Am reusit sa depasim un concurent care nu era la categoria noastra, eu m-am desprins de junior dar el a ales tactica mai buna. M-a tinut in vizor si inainte de coborare a ales sa mearga in fata. Am reactionat tarziu si eram si cu puterile pe sfarsite. Am si gafat intr-o curba si am intrat intr-un tufis, dar norocul meu ca am fost oprit si puteam continua fara probleme si sa ma apropii de cea ce urma sa fie cel bun rezultat de la Gilau din 2008 incoace.

Dar sa fie totul mai interesant la iesirea din padure trebuia sa sarim peste o piedica de pamant dupa care n-am vazut ce urma. Era sa cad pe fata, dar am reusit sa redresez bike-ul si am continuat. Am intrat in finish, sub trei ore pe locul 8 la categoria mea si 19 la general cu timpul de 2:54:18. Nu este un rezultat fantastic dar pana acum cel mai notabil din seria MBM.

Multumiri Nutrend, Arctica, Freestylesport, si celori care au facut posibil sa ajung la Gilau si anul asta, Mr.H & Mr.A, multumesc si antrenorului meu care m-a ridicat la un alt nivel, iti multumesc Ioana  pentru suportul tau, fara de care n-as da randament:D. Felicitari celor aflati pe podium si celor care au reusit sa bifeze si anul asta Maratonul Marosbike, cel mai Mountainbike Maraton din Romania. Felicit si organizatorii si ne vedem la anul.

Super.

Photo credits: Lungu Dumitru si Ioana S. 

DHS CORVIN MTB 2012

Iata-ma si la a II-a editie a concursului DHS Corvin MTB Maraton din Hunedoara. Dupa editia 2011, cam esuata, m-am hotarat sa particip anul asta la traseul scurt. In luarea deciziei a avut un cuvant de spus si boala mea care a durat aproape 2 saptamani, dupa concursul de la Zalau. Din fericire mi-am revenit aproape total - inca nu prea merg antrenamentele mai lungi de 2 ore in timpul saptamanii - si sa nu uitam de caldurile care sunt momentan in tara. Ajuns la Hunedoara cu o zi inainte, am reusit sa ne cazam la o pensiune care era destul de aproape de zona de start. Dimineata ne-am trezit devreme si am luat micul dejun la castel. Pe la ora 9:15 m-am aliniat la start (vroiam sa prind un loc bun la start) impreuna cu cei din categoria Hobby. Daca nu pornesti cu cei de la elite, adica cei de la 90 de km atunci trebuie sa astepti, 15 respectiv 30 minute ca sa pornesti. Eu participand la traseul scurt am asteptat 30 de minute. Dupa start am pornit destul de tare, chiar am reusit sa ma mentin in primii zece, inceputul a fost destul de prafos si alunecos, incercam sa mentin o anumita distanta dar totusi sa raman in raza de atac. Deja se simtea caldura care urma sa ne arda toata ziua. Dupa cativa kilometri am observat ca itinerarul meu nu coincide cu traseul, deci organizatorii au pus un traseu gresit facut. Dupa asta am decis sa nu mai respect sfatul antrenorului si sa merg cu 100% energie. Ajuns la primul punct de alimentare ma simteam bine si n-am mai oprit, dar dupa 200 metri mi-am pierdut flaconul. Stiam ca sunt situat bine si am riscat sa continui. Traseul devenea foarte interesant si rapid. Se putea rula cu viteza mare. Ajuns la primul sat am trecut si de un rau, dupa care a venit cea mai abrubta urcare, pe placul meu. Am reusit sa-o fac pe bicicleta, aici am simtit ca mai am putere in picioarele mele. Asa am rezistat fara apa pana la punctul 2 de alimentare aici am baut isotonice si am continuat.  Dupa 500 de metrii am dat de o curba care m-a incurcat putin, poate si din cauza ca franele mele erau deja prea incalzite si nu mai aveau efect. Am cazut dar una doua m-am pus pe bike si am continuat in graba. Am pierdut un loc sau doua, dar continuam fara probleme. Si eu si bike-ul am scapat cu bine. In continuare am rulat ok cu o cadenta rezonabila pana la tunel acolo unde am reusit sa depasesc cativa concurenti care nu aveau faruri, inca odata norocul a fost de partea mea. Drumul care venea dupa tunel cred ca este cosmarul oricarui concurent, te scutura de nu mai puteai. Ajuns pe asfalt, am pedalat cat de tare am putut deoarece eram foarte aproape de finish si eram multi impreuna. Aici am constatat ca am iesit pe locul 2 in categoria mea. Per total au fost 2 puncte nefavorabile pe traseul scurt, nemarcat corespunzator, primul din cauza caruia au fost concurenti care m-au depasit dupa ce ii depasisem cu 2 minute inainte, si al-doilea din cauza caruia unii au pierdut cateva locuri.  Din fericire m-am oprit de fiecare data cand n-am vazut marcaje si m-am redirectionat repede. Traseul a fost interesant si mai piperat pentru un traseu de hobby, chiar mi-a placut foarte mult. Urcari abrubte, coborari lungite si pietroase, alunecoase. Cred ca a fost o buna idee sa particip pe traseul scurt. La final am ajuns cu un grup la un sprint si asa am ajuns pe locul 2 la categoria mea si 11 la general. Acesta a fost primul meu podium pentru care chiar trebuia sa lupt pana la capat. Multe multumiri dl H. si dl A. fara ajutorul lor n-as fi ajuns la acest nivel si la acest concurs, lui Ioana pentru ajutorul moral, Freestyle, X-factor, Nutrend, Createch, Dotface pentru produse si servicii. P.S.: Multumiri riderului de la Dirtbike care era in fata mea si a observat marcajul la o bifurcatie, fara el cred ca m-as fi dus in directia gresita :D

OMFG

Anul 2012 fiind an olimpic, competitiile de cupa mondiala la XCO incep mai devreme. Prima etapa se va desfasura la Pietermaritzburg din Africa de Sud. Etapa se poate caracteriza prin faimoasa Rockgarden si vremea calda, cateori infernal de calda, care te face sa dai aproape 130% din tine ca sa termin cursa pe un loc fruntas. Niciodata n-am vrut sa relatez sau sa scriu despre Cupa Mondiala sau orice alt concurs la care n-am luat parte, dar ramura asta a Mountain Bike-ului e prea tehnico-elegant-frumoasa ca sa nu mentionez si elita mondiala, mai ales ca am facut rost de niste poze bestiale despre traseul pregatit de organizatori. Noi suntem departe de a organiza o Cupa Mondiala, dar avem in tara cateva cluburi care se straduiesc sa promoveze XCO-ul, Cluj-Napoca, Tg-Mures, Sibiu, Baia Mare, Brasov si nu in ultimul rand si noi oradenii. O familie mica, din care candva cineva, o sa ajunga, sa speram, sa concureze la o Cupa Mondiala. Lasand vorba, iata imaginile din Pietermaritzburg.

2012 being an  Olympic year, the XCO World Cup series starts earlier this year. The first stage will be held in Pietermaritzburg in South Africa. The stage can be characterized by its  famous Rockgarden, and  weather, one hell of warm weather, that makes you almost give 130% , to finish the race in a leading position. I never wanted to relate or write about the World Cup Series or any other contest in which I didn't participated, but this kind of mountain biking  it's too technical and stylish,  to not mentioning the world elite, especially when I got some pictures about the trail prepared by the organizers. We won't organize anytime soon a  World Cup, but we have some clubs in the country who are striving to promote the XCO, Cluj-Napoca, Targu-Mures, Sibiu, Baia Mare, Brasov and last but not least we the Oradea local riders. A small family, from which someday, someone will hopefully get to compete at a World Cup. Leaving the speech, here are the pictures 

from Pietermaritzburg.

MBM RETROSPECT

M-am gandit sa ma uit printre pozele mele din trecut, mai precis la cele facute la maratonul Maros. Din pura nostalgie m-am asezat si mi-am adus aminte de primul meu concurs de ciclism montan. Dupa contactul cu maratonul Maros in toamna 2008 n-am mai avut intoarcere si am fost prins de lavina. De atunci ma intorc cu foarte mare placere la Gilau, si astept tot anul cu nerabdare maratonul. Anul acesta o sa ma pregatesc special pentru acest concurs, ca sa am un rezultat mai bun de la an la an. Pana atunci sper sa am si bicicleta mea de concurs gata, ca merge cam greu cu asamblatul si cu achizitionare anumitelor piese.Nu-mi fac griji ca mai am o luna buna pana atunci. Mai jos o sa postez cateva poze din 2008 incoace.

Gondoltam egyet es leultem megnezni a multbeli fotokat a Maros maratonrol, csak ugy nosztalgiabol visszagondolban elso hegyi versenyemre. A 2008-as Maros maraton utan mar nem volt visszaut es sodort a lavina magaval. Azota szivesen terek vissza Gyalura, es egesz evbe nagy lelkesedessel varom a versenyt. Ebben az evben speciell keszulok a versenyre hisz javitani akarok evrol evre. Addig is remelem kesz lesz a versenyzo bringam, kicsit nehezkes az alkatreszek beszerzese de meg egy egesz honap all rendelkezesemre addig. Lentebb beekelek egy par multbeli fotot 2008-tol szemleltetoul.

2008

2009

2010