December 12, 2012

24h > 0h

Recent am primit o veste ...de prost gust. Am fost anuntat ca nu mai sunt persoana care o sa pedaleze timp de 24 de ore pe aparatul de spinning in cadrul evenimentului caritativ din 21 decembrie, despre care nu prea am vorbit pentru simplul fapt ca nu vroiam sa ma laud ca "vai uita ce fapta am sa fac". M-am pregatit intens pentru acest eveniment insa, voi folosi pregatirea pentru alte scopuri.
Asociatia organizatoare a votat in favoarea unui alt om, care facea parte din asociatie. Nu stiu daca am fost eu primul om pentru acest proiect dar de un alt candidat am aflat doar acum 2 saptamani. Initial am fost doar eu, nu stiam de altcineva care ar fi dispus sa pedaleze 24 de ore pentru acest eveniment caritativ. Chiar? De ce ar pedala cineva 24 de ore intr-un loc?
Dar dupa ce s-a pus problema ca in Romania inca nimeni n-a pedalat 24 de ore pe spinner, si nici nu exista un record national de distanta parcursa, apare din senin o alta persoana care si-ar dori sa pedaleze. Ok, pedalam doi, atunci sigur o sa fie cineva care o sa pedaleze cu succes timp de 24 de ore.
Dar nu, cartile s-au schimbat, am fost exclus din eveniment ca si participant principal.
Imi pare foarte rau ca nu voi mai participa la acest eveniment si implicit ca nu voi putea sa-mi ating scopurile propuse pentru acea data, sa contribui pentru o cauza nobila, altfel decat financiar, si sa obtin si un rezultat special in cariera mea de ciclist amator.
Asta e, imi refac programul de antrenamente ca sezonul de pregatire e in plina desfasurare pentru mine.
Nu doresc sa supar pe nimeni sau sa imi dau cu parerea pe acest subiect, mai mult nici nu comentez, succes baietilor participanti la eveniment, felicitari lui Istvan pentru initiativa si multumesc pentru sustinere.
E.

November 28, 2012

Multumiri.....Thanks....


In anul asta am avut norocul si prilejul de a avea un sprijin in pregatirea si participarea la concursuri. Oameni, care au inteles ca exista sport si in afara nivelului de performanta. Pentru ei dedic acest articol dar mai mult as vrea sa le multumesc pentru contributia lor. In tara noastra sa faci sport de performanta este un privilegiu, un efort care necesite multa munca atat pe plan sportiv cat si administrativ. Sponsori putini-doar la fotbal, care mai mult este o afacere. 
In ciclism inca suntem la nivelul Africii, asta la nivel oficial. Probabil se vor schimba unele chestii in timp si o sa avem in cativa ani un campionat oficial si chiar si o cupa a tarii sau de ce nu, o liga. :D. Spre norocul amatorilor avem totusi parte de multe concursuri, si aici ma refer la ciclism montan ca de sosea nu stiu cam nimic. Avem posibilitatea ca aproape in fiecare sfarsit de saptamana sa fie cel putin un concurs organizat iar, pentru a participa la cateva dintre acestea iti trebuie pregatire fizica si logistica. Un amator isi face toate astea singur.
Timp liber nu prea avem, ma rog cei care lucreaza cu program fix. Antrenamentele le poti face doar inainte sau dupa lucru, iar asta doar in cazul in care stii sa-ti gestionez timpul. Eu, sincer greu fac fata, dar macar stiu ca imi dedic timpul pentru ceva benefic. Trebuia sa renunt la multe obiceiuri, dar si la o alta pasiune de a mea (baschet) ca sa ma pot pregati pentru concursuri, pentru antrenamente si mai ales sa pot duce si viata de zi cu zi. Cam asa e daca iti doresti sa traiesti o viata mai dinamica, mai interesanta si sanatoasa. (Mens sana in corpore Sano). Din fericire nu sunt singurul din domeniu. Mai sunt cativa care isi dedica o parte din timpul lor pentru ciclism, fie din motive de sanatate fie din alte motive, pasiunea e aceeasi.
Deci, astea fiind zise, multumesc magazinului Freestylesport din Oradea pentru sprijinul indelungat, ei m-au ajutat in timpuri grele sa trec peste obstacole. Aici as vrea sa-i multumesc si lui Andrei, mecanicul de la FreestyleSport care mi-a setat bicicleta la perfectiune si a scos tot ce era posibil dintr-o bicicleta constriuta din fel de fel de piese bune si mai slabe.

Urmatorul este webshop-ul X-factor.ro cu care am inceput colaborarea in 2012, si m-a ajutat sa achizitionez piese KCNC la un pret avantajos. Daca vreti sa va usurati bicicleta cu piese de calitate si de incredere, nu ezitati sa cumparati KCNC.



Cu suplimentele nutritive am avut un mare ajutor in sezonul asta. Istvan de la Nutrend m-a ajutat cu preturi foarte avantajoase. Am avut sansa sa incerc o multime de produse din care mi-am format deja o reteta buna pentru concursurile urmatoare, dar si pentru antrenamente si regenerare. Iti multumesc mult Istvan.



Cu ochelarii m-au sprijinit cei de la ochelarisport.eu, cu marca Arctica modelul S-153E. Am primit ochelarii la un pret bun.

As mai vrea sa multumesc firmei Createch din Cluj Napoca si lui dotface.ro care au crezut in mine si mi-au sustinut ideile si mi-au indrumat creativitatea.

Cel mai mult trebuir sa multumesc d-lui Epure Alin si Ionascu Horatiu, fara ajutorul lor n-as fi ajuns la atatea concursuri si n-as fi ajuns la atatea podiumuri. Cuvinte corespunzatoare nu am ca sa le multumesc, le-as multumi cu rezultate si mai bune la anul ca sa le dovedesc ca merita sa aiba incredere in mine.


In continuare as mai vrea sa multumesc catorva persoane care au contribuit intr-un fel sau altul la reusita mea din sezonul asta: Cret Marius, Szoke Laszlo, Reka-sora mea, Mama, Ioana iti multumesc ca ma sustini si ai rabdare cu mine:D.



Last but not least thanks coach Marton Blazso who trained me for this season and will prepare me for the upcoming one. Without your help i couldn't make the step forward."Koszi Marci"!!!!


November 21, 2012

2012 Retrospect


Misiune 2012 indeplinita.
Bilantul anului: 16 concursuri (7-XCO, 9-XCM), doar un abandon, + un semimaraton cu Ghita + un Duatlon in echipa cu Sergiu Moza.
5 podiumuri, 5 clasari in top zece, restul in top 20 si doar o data in afara top 20. De la zero am facut un pas inainte de a fi un sportiv amator de mountainbike. Acest pas n-as fi putut face fara a ma consulta cu un antrenor special. Multumesc lui Marton Blazso pentru incredere si pentru sfaturi si nu in ultimul rand pentru programele speciale. Impreuna cu el am reusit sa ating obiective reale si sa ajung la un nivel mai inalt. Mersi mult coach!
Mi-am pus ca si obiectiv sa ajung la podiumul campionatului clujean de XCO, Cupa Clujul Pedaleaza si la ultima participare mi-a iesit sa ajung pe locul trei pe cel mai animat traseu al campionatului din Feleac. Mersi mult Levi & Co. pentru un campionat de exceptie si pentru traseele de cross olimpic.
Tot anul am concurat pe trasee scurte sau medii, doar la doua concursuri am ales sa particip pe traseul lung, la Maratonul Faget si Cupa Vladeasa. Am reusit sa le termin pe amandoua.
Treptat am capatat incredere in mine si sa ma bucur de rezultate din ce in ce mai bune.
Rezultatele detaliate se pot vedea aici, iar impresiile le poti citi pe blogul personal.
As vrea sa mentionez ca anul asta m-am bucurat si de un sprijin atat financiar cat si material, care m-a ajutat sa ma concentrez mai mult la concursurile in sine. O sa dedic un post intreg pentru a le multumi acestor oameni pentru sprijinul lor si increderea lor in mine.
Sezonul de pedalat s-a terminat, deja ma aflu in pregatiri pentru sezonul urmator.
Ne vedem la anul la linia de start
E.
2012s Mission accomplished.
Balance of this year: 16 races (7-XCO, 9-XCM), just 1 abandon + a Semi-marathon with Ghita(the wheelchair guy) + a Duathlon in a team with Sergiu Moza.
5 podiums, 5 rankings in the top ten, the rest in the top 20s and only once outside the top 20.
From scratch we I made a step forward to be an amateur mountainbiker athlete. I couldn't take this step without consulting a special coach. Thank you Marton Blazso for your trust and advices and not least for special programs . Together with him we were able to achieve real objectives and reach a higher level.
I had a goal to get on the podium of the XCO championship in Cluj, the Clujul Pedaleaza Cup.On the last participation i got on the third place in the most animated track in Feleac. Thanks a lot Levi & Co.. for an exceptional Olympic cross championship. All year I competed on short and medium tracks, only two long races I chose to attend the  Faget  Marathon  and Vladeasa Cup. I managed to finish both.
I gradually gained confidence in myself and enjoyed  getting better and better results. My detailed results can be seen here and you can read my impressions on my blog posts. I would like to say that this year i had both financial and material support, which helped me focus more on competing. I'll dedicate a whole post to thank these people for their support and their trust in me.
The riding season is over, I am already in prep stage for next season.
See you next year at the startline.
E.

November 12, 2012

TT Zalau 2012



 
Cu "Contratimpul din Zalau" mi-am incheiat oficial sezonul 2012.
Initial nu planuiam o participare la acest concurs dar, profitand de vremea inca buna si de logistica deplasarii rezolvata m-am decis sa ma inscriu la categoria MTB. Recent mi-am construit o pereche de roti de cursiere cu butuc de mtb adica cu suport pentru disc ca doar asa se poate rezolva franarea. Cu Marius si Dumitru, coleg de echipa am facut deplasarea duminica dimineata la Zalau. Traseul a fost in afara orasului pe un fel de centura sau ceva. Felicitari clubului care a reusit sa puna la cale acest eveniment, inedit pot sa zic. Ajuns la fata locului am constat ca ramura asta a ciclismului are macar atati adepti cat si mtb-ul. Am vazut biciclete scumpe, ieftine, echipate, tunate, modificate ca sa fie cat mai adaptate concursului de contratimp pe sosea.
 Chiar si aici ne-am revazut cu cateva fete cunoscute, Levi de la CJP, Kiks - Garage Racing, Robike, Andi Coman - Peeroton si multi alti. 
Dupa ridicarea numerelor ne-am grabit repede la masina ca sa incep rapid incalzirea pe trainer. Am reusit sa termin la fix incalzirea de 40 de minute, asa ca dupa ce m-am dat jos, puteam sa iau startul direct. N-aveam rampa de lansare, n-aveam om care sa ne tine bike-ul la pornire, ma rog daca rugai pe cineva probabil te-ar fi tinut de fund:D.
Am luat totusi un start lansat. Am pornit cam greu dar in cateva secunde am atins viteza de rulare si combinatia rapoartelor la viteze. Peisajul era frumos, deranjant era vantul care batea din ce directie vroia ... cam incomod la un contratimp. Am mers asa cum m-a sfatuit antrenorul, m-am pastrat pentru jumatatea 2-a a traseului. La intoarcere am observat ca rulez cam greu, si am cadenta mica, nu reuseam sa tin constant, ba fortam ba ma odihneam. In ultimul km am incercat sa maresc usor viteza dar din cauza vantului nu cred ca am reusit sa fac mare treaba. Sa nu ma intelegeti ca am avut nu stiu ce dificultati dar pur si simplu nu inaintam, degeaba schimbam raportul la viteze. Vazand finishul la vreo 500 m am incercat sa fac un sprint dar m-am chinuit degeaba. Cand m-am uitat la ceas, un rezultat dezastruos, 32 de minute. Probabil din cauza vantului sau probabil atata pot eu, dar tot am ramas dezamagit, speram totusi sa intru sub 30 de minute, asta la inceput. Pe o distanta de 16 km secundele decid rezultatul, asa s-a intamplat si in cazul meu am pierdut podiumul cu 0,02 secunde ... 2 zecimi.....zecimi!!! Am fost mega-dezamagit. Chiar asta nu mi-am dorit, sa pierd un loc cu zecimi, sa fie cu secunde cu minute dar fara zecimi. De ce iti e frica nu scapi! Astea fiind zise am terminat pe locul patru la categoria MTB la general atat si la cateogria de varsta. Kiks a venit pe intai, Zsolt Langviser pe doi, Istvan Kulcsar pe trei, va felicit pentru rezultat. Marius a venit pe locul 25 la categoria lui (cursiere), unde era si participarea si mai numeroasa. 
Ne-am simtit bine, era un concurs reusit, pentru mine si cu morala ... 
La anul cine stie, poate ne revedem?
Atat cu racereport 2012
See ya in '13


October 24, 2012

Cupa Vladeasa 2012


Cu etapa a V-a din seria CJP vroiam sa inchid sezonul de concursuri dar se pare ca mai aveam inca una in buzunar - Cupa Vladeasa, aflata la prima editie. 
Tot timpul sunt sceptic in ceea ce priveste concursurile la prima editie, deoarece in anii trecuti, din pacate, am  avut experiente neplacute. Nu si anul asta. 
Dupa Moneasa si Siria, era randul Draganului sa ne ofere un peisaj si un concurs pe cinste. 
Am ezitat foarte mult pana cand sa ma decid ca sa ma inscriu. Am discutat cu mai multi prieteni despre zona, despre asociatia de organizre etc. Am si trimis un mail legat de traseu. 
......START
Foarte multa lume parea interesata de acest eveniment, prieteni, amici de breasla, forumistii chiar. Chiar de le ei am facut rost de o harta corectata in ceea ce priveste traseul concursului, din pacate cea postata de organizatori a fost cam nepunctuala. Am cerut foarte multe opinii si pana la urma  m-a convins si vremea buna ca locul meu este la acest concurs. Ce m-a surprins enorm de mult a fost si interesul antrenorului meu din Szeged, M. Blazso. Probabil l-au atras premiile.... probabil

Toata saptamana am studiat harta, lista inscrisilor chiar si premiile ca sa vad daca sunt  capabil de un rezultat bun. Initial vroiam pe traseul scurt dar mi-am zis, e timpul sa mai fac o tura lunga anul asta.  Ma asteptam la o clasare top 5 in categoria mea, sincer ma gandeam ca pot sa ma bat chiar si pentru un loc pe podium, asta fiind locul 3 ca doar era si Arpad Kelemen cel mai bun amator pe MTB si R.J. Dobai actual campion national la XCM si campion la XCO la categoria U23. Doi rideri care o sa aiba un cuvant de spus anul viitor in concursurile de specialitate.
Noi am pornit in dimineata concursului din Oradea, si am ajuns chiar cu o ora si jumatate inainte de start in Poieni la gradinita satului. Ne-am inscris rapid, am revazut multi rideri cu care ma intalnesc la diferite concursuri, e deja ca o reuniune de familie, ce sa mai zic.....super. Frigul de dimineata ma cam deruta putin ca afara erau vreo 2-3 grade dar cum iesea soarele se incalzea vremea. Cu greu m-am decis la imbracaminte dar pana la urma tot am lasat un strat in plus. Mai bine asa decat cu un strat in minus. 

Incalzire serioasa n-am reusit sa fac. M-am aliniat la start, si dupa cateva minute de stat am pornit din a 2-a linie impreuna cu favoritii concursului. Blazso, Kelemen, Dobai au luat-o inainte au urmat si altii de care stiam ca vor veni, precum alti vecini de peste granita, si cum s-a dovedit sunt o concurenta redutabila. Sper ca la anul totusi sa facem fata ca doar Muntii Ardealului sunt la noi in curte:D. 
PIT STOP
Am mai recunoscut un concurent de la DHS, pe Eli de la MarosSport, iar pe restul n-am mai reusit sa identific ca dupa 1 km sau 2 s-au indepartat de mine. Am ramas singur, dar nu pentru mult ca incet incet m-a ajuns mureseanul Laszlo Apa. Aici mentionez ca m-am intrecut cu el de cateva ori dar pana la urma tot a terminat in fata mea. Am vrut sa fortez ca m-am simtit bine, dar tot ma gandeam ca traseul e lung si o sa mai am nevoie si de rezerve. Asa am ales un ritm care imi convenea si rulam o vreme singur. Alti doi rideri cu 29-ere m-au depasit intre timp, fapt ce ma cam pune la ganduri pentru bita de anul viitor. Totusi cred ca rulam intr-un alt ritm decat al meu. La un moment dat am ajuns la granita dintre judetul Cluj si Bihor si am continuat imediat in padure. Aici cred ca trebuia sa ma opresc dar n-am observat punctul de alimentare si am continuat cu rezervele pe care le aveam. 

Ajuns la o stana, m-am cam dezorientat putin si am apelat la ajutorul GPS-ului care m-a directionat spre poteca de single-track unde am gasit si marcajele. Am si strigat la cineva care venea dupa mine ca am gasit calea dupa ce am dat 100 de metrii de "funride". Brusc au aparut in fata mea cativa organizatori care m-au directiona spre stanga. Eu m-am oprit si cautam drumul la care ei imi ziceau ca in momentul acela si acolo trebuie sa fac stanga adica jos in vale, gen semi-prapastie:D. Bine, ziceam eu, fundul in spate, usor cu franele....partieeee! Dupa ce am ajuns jos am trecut peste un parau, ca sa-mi umezesc putin picioarele si lantul. Placut, ce sa zic. Urma o coborare usoara in viteza, dupa care urcam putin si iara coborare. Aici am avut ceva probleme cu lantul, care s-a incalcit si trebuia sa ma opresc ca nicicum nu reuseam sa-l pun inapoi din mers. Intre timp m-a ajuns Kiks, si un maratonist din Huedin(cred). Mi-am cam pierdut putin cheful dar speram totusi ca o sa-mi revin. Am schimbat tactica si am dat totul de aici incolo ca sa-mi mentin pozitia, ca stiam ca aveam rideri seriosi dupa mine. Motorasul mergea bine, dar si asa am fost ajuns de Totyi de la Garage Racing. Ajunsi impreuna la punctul de alimentare inainte de pushbike(acolo si atunci inca nu stiam) am mancat banane, mere, batoane cam tot ce se putea lua de pe masa, plus isotonic. Mi-am revenit. Am urcat in grupul asta de trei, din care riderul pletos a luat-o in fata, eu ramaneam cu Totyi "la discutii". La nici un concurs n-am avut parte de discutii cu cineva, aici am stat mult si bine cu baimareanul. Tot cautam pe GPS cat mai avem din urcare, ca era foarte abrupt si bolovanos. Ajuns pe un camp, am constatat ca o portiune putem pedala deci am mers pe bicicleta dupa care iarasi pushbike. Aici Totyi s-a distantat, probabil s-a saturat de mine. Am continuat sa imping bike-ul. Dupa camp am ajuns pe un drum bolovanos care era cam neciclabil, parerea mea. Deci iara pushbike. 

Eram deja terminat, atat de mult pushbike? Aici mi s-a rupt filmul si cativa concurenti incepeau sa ma depseasca, unul dintre ei a fost mureseanul Robike, probabil experienta si-a spus cuvantul. Urca pedaland langa mine....cu 29erul. Pierdeam deja toata motivatia mea, dar nu vroiam sa abandonez idea de a face o cursa buna mai ales ca imi doream sa-mi impresionez si antrenorul, ca doar lucram de un an impreuna. Cu ideea asta in cap mi-am continuat drumul, si gata a fost pushbike-ul (vreo 7-8 km), am ajuns la vale, si ce vale? Partie de schi. Serios? asa sec? Da! Mi-a placut enorm de mult dar nu pot sa zic ca n-am suferit. 

Aici urma sa ajungem la cabana Vladeasa unde era si un punct de alimentare unde m-am aprovizionat pentru ultimul atac. Cand am vazut ca m-au depasit inca vreo 2-3, iara mi s-a dus tot cheful, dar tot vroiam sa trag de mine. Dupa cabana nu-mi amintesc de nici o portiune sau nici o miscare de a mea ca  deja ajunsesem la epuizare psihica. Am tras de mine cat am putut, am avut si carcel in pulpa si am cam obosit. Cat am retinut din traseu, mergeam ba in sus, ba in plat ba in sus abrubt, combinatii interesante. Ce sa mai zic cam neinspirat, dupa parerea mea. 
La final am ajuns cu 4:52 in finish, pe locul 6(28total) in cateforia mea si locul 20(69total) la general. 
Ma bucur enorm de mult ca am luat parte la acest concurs, multa lume buna, organizarea foarte buna pentru o prima editie, vreme superba si speram ca la anul o sa fie un traseu la fel de bine marcat dar mai bine ales. 
FINISH 4:52
Felicitari Marci, Robi, Arpi, Kiks, Robike pentru podium la fel si celorlalti care aa ajuns pe podium si au reusit sa termine acest concurs. Ne vedem la anul,sper fara atata pushbike.

October 16, 2012

CJP Et V - Bendkopp

Startloop
Suntem deja in octombrie si inca se tin concursuri prin Ardeal. Cel mai recent concurs la care am si participat a fost etapa a V-a din seria Clujul Pedaleaza, Etapa Bendkopp. De data asta ne-am intors la Feleac, langa observatorul astronomic unde s-a tinut si etapa Maros, etapa a III-a altfel, numai ca traseul a suferit mici modificari. A fost putin scurtat si piperat. Eu mi-am facut planul pentru etapa asta. M-am cerut de la lucru, astfel am beneficiat de un weekend prelungit care includea vineri si luni ca sa-mi revin dupa efort. Joi seara mi-am facut bagajul si vineri dimineata am pornit catre Cluj. La Cluj m-a primit si de data asta sora mea Reka - thanks again sis. Dupa juma' de ora de odihna ca pe tren nu prea am reusit sa dorm, m-am dus sa ma intalnesc cu Eli si Vlad de la Maros Sport
Ei au ajutat la proiectarea si amenajarea traseului, astfel mi-au putut arata ce si cum cu traseul. Dupa un warm up intens prin padure, ne-am dat pe traseu vreo doua ture, dupa care am apucat sa facem un drop cu un gap de vreun metru, care a fost urmat de un landing. La prima incercare am pus un europalet ca nu se putea copia din cauza gap-ului(adica gaura). Mare noroc ca am ratat-o din plin. Dupa cateva incercari mi-a iesit manevra si m-am prins de smecheria.
Dupa reusita ne-am intors in oras. Sambata planuiam sa ma mai dau pe traseu dar dimineata ne-am dus cu prietenii mei la targul din Negreni, si am ajuns tarziu inapoi in Cluj. Asa ca l-am sunat pe Levi si Eli sa mai intreb de starea traseului. Am fost informat ca dubla a fost modificata si s-a mai ridicat vreo 10 cm. 
THE FANS
Mi-am propus sa ajung dimineata devreme ca sa mai fac cateva ture si sa exersez sectiunea. Ajuns in zona de concurs am constatat ca s-a mai facut inca o portiune de sarit la intrarea in padure. Vremea era cetoasa undeva la 10 grade C'. Dupa turele de incalzire parcurse m-am decis sa renunt la pantalonul lung, si bine am facut, n-am avut probleme cu temperatura deloc.
Startul s-a dat cu putina intarziere, intre timp m-au surprins si prietenii mei care au sosit neanuntati sa ma sustine la concurs. Yipeeyee.
The Jump
Dupa start m-am pus rapid in fata cu o cadenta destul de mare dar nu sufocanta. Dupa vreo 30 de metri am fost deja ajuns de Oli si Zsolti. Ajuns la sectiunea cu dubla, Oli a mers in fata iar Zsolti a ocolit, deci am revenit pe doi. De aici am tras vreo 2 ture dupa Oli. Incercam si eu fortele cu el. In turul 3 a aparut si Cristi Jidovu in spatele nostru. Dupa ce ne-a ajuns a tras aproape o tura cu noi dupa care s-a desprins. Oli a avut cateva probleme cu pedala cred dar si asa s-a mentinut pe doi. Eu am tras cat am putut, am si gafat de cateva ori, dar am reusit sa-mi mentin locul trei pana la sfarsit. M-am simtit foarte ok, cred ca puteam si mai bine daca aveam experienta necesara de a concura. Totusi cel mai placut lucru care mi s-a putut intampla era galeria facuta de prietenii mei Gabor, Maxi, Ici, Robi, Szidi din masina, Jano, Kata si Ioana. Cea mai super galerie. Thanks guys!!
Concurs reusit, vreme capricioasa, traseu diferit dupa fiecare tura, motivatie maxima si un scop atins, medalie in seria CJP.
Cred ca sezonul s-a terminat pentru mine, sanse nu mai am in clasamentul general, si alte concursuri nu prea am in vizor.
Multumesc Freestylesport, X-factor.ro, Nutrend, Arctica, Createch si Dotface pentru suportul pentru anul asta dar nu in ultimul rand si domnului A si H cei care au crezut in mine.
Nu o sa ma opresc sa postez chiar daca nu o sa am race report  pana la anul.
Numai bine. 


Bucurie

Rezultatul


October 5, 2012

Only fixys make it to the cinemas

Been recently to the movies. Watched the "Premium Rush" movie, what the hell? As biker it's a should or a must. Nice catchy trailer, so called some biker friend and went straight to watch this Hollywood flick.
Movie begins, with an "arc poetica" of a NY bike courier and then action and some blablabla. Not even a sort story of the rider. Lot of locating effects, too much - my opinion. Smartphone commercial, car commercial, and some other bull shittin' but actually no bike brand visible, only a carbon Parlee shown a few times. Well the action went on, kamikaze fixy-biker fighting for his life with a corrupt cop on the streets of NY. To few biker skills shown, some skid moves, jumping some fences and for 2 minutes Danny Mac' appears to show up his stunt skills as an actor-double. Well the movie wasn't that bad, i think it was a bit naive but nicely put on the silver screen. The story was okay, the special effects could be better, acting was pretty cool so its a once to watch movie. If you really want to watch a fixy movie you should watch the cooler and classical "Quicksilver" with Kevin Bacon and Laurence Fishburne. Same motives, white guy-fixy biker/black guy rides roadbike with gears.
Here are the trailers, have fun watchin it:

October 2, 2012

MBM 2012 race report




Maratonul MTB a celor de la Marosbike a fost cel mai asteptat concurs de mine, din acest an. Am inceput din iarna pregatirile pentru cele doua competitii Maros - cupa Maros XCO si Marosbike XCM - pentru ca aceste doua concursuri reprezinta pentru mine puncte de reper in evolutia mea de mountainbiker. La proba de maraton particip din 2008 iar la proba olimpica din 2010. Traseul maratonului nu a fost diferit fata de anul trecut, deci puteam sa-mi compar rezultatele, iar ca si concluzie, in acest an am obtinut cel mai bun rezultat dintre toate maratoanele Maros.
Sa luam totul de la inceput. 
Am facut rezervare la Gilau. Toata saptamana inainte de concurs a decurs foarte rapid cu pregatiri, cu antrenamente, cu nerabdare. Eram destul de agitat deoarece imi doream foarte mult un rezultat notabil la acest concurs, si mai mult pentru ca in anii trecuti am avut parte de pene si probleme tehnice sau nu eram pregatit fizic.
Am adunat toata forta pozitiva pentru acest concurs. Am ajuns sambata la ora rezonabila la inregistrare, am facut si o plimbare  pana la "Polus", dupa care repede la cazare, pasta-load si somn. Cum am fost foarte agitat toata saptamana, m-am incurcat cu cateva chesti,si am venit fara banda de pulsometru, si senzorul de cadenta. Asta le-am observat doar in dimineata concursului. Nu mi-am facut griji, ca doar de la antrenamente m-am obisnuit cu pulsul si cadenta.
Am reusit sa-mi aduc hometrainer-ul si am facut incalzirea inaintea startului. Bicicleta mergea si functiona perfect. Cu zece minute inaintea startului m-am aliniat si eu, dar din pacate cum toti suntem nerabdatori si "tarani" s-a decalat totul. De ce? pentru 20 m pe care nu i-am putut face ca sa ne mutam in spatele portii de cronometraj. Dar s-a rezolvat, multumita inventivitatii organizatorilor. S-a dat startul si toate lumea s-a ingramadit ca sa castige 2-3 locuri pana la urcarea dupa asfalt. Noroc cu masina oficiala care a mai tinut putin viteza redusa si i-a fortat pe unii sa stea cuminti. 
Ajunsi la ulita intre case, auzeai pe unii cum incearca sa gaseasca o combinatie comoda de a urca  sau o viteza mai mare de deplasare. Eu am ales sa pedalez cu o cadenta constanta si sa ajung sus la manastire sub o ora. M-am simtit ok, picioarele ma ascultau, cred ca puteam sa fortez si mai mult dar stiam de urcarile care mai urmau asa ca am ramas in limitele mele. Am reusit sa fac cateva depasiri importante, dar din pacate nu stiam pe ce loc ma aflam. Ajuns la manastire, in  49 de minute, simteam o oarecare oboseala dar cred ca din cauza lipsei datelor de puls. Am urcat portiunea scurta dupa manastire dupa care am coborat in zona "Austria" cu mare prudenta ca doar vroiam sa termin cu bine. La ultima portiune am auzit un strigat de "E.T.!!!!", si guess what? KIKS down the rocks, trecea pe langa mine cu 29-erul fullsus ca un glont pe o linie pe care nici in vise n-as fi ales. Ce sa faci? are sange DH pozitiv. Am avut cateva ezitari la stanci dar am coborat teafar si am inceput a doua urcare. Picioarele mele au raspuns la efort, mergeau mai greu asa ca n-am fortat prea mult ... stiam ca urmeaza zona de pushbike. 
Dupa 20 m m-am urcat pe bike si am luat in vizor pe juniorul Sergio de la Marossport. Mergea foarte bine, si depasea tot ce venea in cale. Am ramas pe langa el daca tot era in fata mea. Ne-am ajutat cam pe tot parcursul maratonului si am reusit sa depasim cativa concurenti. Dupa a-2-a urcare am coborat pe pietre/stanci/pamant, si spre norocul nostru n-am avut parte de praf ca si in saptamana anterioara, la recunoastere. 
L-am lasat pe Sergio sa mearga in fata pentru ca eram cam obosit si nu vroiam sa risc o cazatura sau o pana. Pe asfalt ne-am salutat si am mancat un gel(Carbosnack-NUTREND) fiecare - eu asta am facut :D. Ne-am inteles sa ne oprim la punctul de alimentare si sa luam apa si ceva de mancat. Mi s-a umplut flaconul, am bagat o dextroza, si impreuna cu Sergio am continuat goana dupa rezultatul dorit. Spre Pape este cea mai infernala portiune pentru cei de la traseul scurt, portiuni cu pante de 20%. Am rezistat sa fac totul pe bike cu toate ca anul asta mergeam cu angrenaj pe 2 foi, cea mica de 26. M-am odihnit putin pentru ca m-au lasat puterile, dar am avut un moment in care mergeam asa incet ca aparatul GPS s-a oprit. Am inghitit un energizant,(Carbonex-NUTREND) si dupa ce mi-am revenit am pornit ca sa prind juniorul. Am reusit sa parcurg si coborarea asta fara probleme, si ne-am unit iarasi fortele pe asfalt. Eu alergam dupa timp, neaparat vroiam sa ajung sub 3 ore, asa ca l-am chemat si pe Sergiu sa vina. M-a atentionat ca sa fim prudenti si sa nu ne ratacim pe ultima portiune. Aici am simtit probabil amandoi ca incepe lupta intre noi doi. La general nu aveam ce sa facem ca eram in afara top 10-ului, dar la categorie se mai putea un rezultat bun. Am decis sa fortez putin, si sa scot untul din mine ca stiam de ultima urcare mega abrupta, asta pentru picioare ca pe profil nu-i asa rau....doar inceputul:D, pushbike, normal ... de vreo 20 m. Rapid inapoi pe bike si pedalam cu ce mai aveam in mine. Am reusit sa depasim un concurent care nu era la categoria noastra, eu m-am desprins de junior dar el a ales tactica mai buna. M-a tinut in vizor si inainte de coborare a ales sa mearga in fata. Am reactionat tarziu si eram si cu puterile pe sfarsite. Am si gafat intr-o curba si am intrat intr-un tufis, dar norocul meu ca am fost oprit si puteam continua fara probleme si sa ma apropii de cea ce urma sa fie cel bun rezultat de la Gilau din 2008 incoace.
Dar sa fie totul mai interesant la iesirea din padure trebuia sa sarim peste o piedica de pamant dupa care n-am vazut ce urma. Era sa cad pe fata, dar am reusit sa redresez bike-ul si am continuat. Am intrat in finish, sub trei ore pe locul 8 la categoria mea si 19 la general cu timpul de 2:54:18. Nu este un rezultat fantastic dar pana acum cel mai notabil din seria MBM.
Multumiri Nutrend, Arctica, Freestylesport, si celori care au facut posibil sa ajung la Gilau si anul asta, Mr.H & Mr.A, multumesc si antrenorului meu care m-a ridicat la un alt nivel, iti multumesc Ioana  pentru suportul tau, fara de care n-as da randament:D. Felicitari celor aflati pe podium si celor care au reusit sa bifeze si anul asta Maratonul Marosbike, cel mai Mountainbike Maraton din Romania. Felicit si organizatorii si ne vedem la anul.
Super.



Photo credits: Lungu Dumitru si Ioana S. 

September 27, 2012

MBM 2012

Maros Bike Marathon




Ajunsi in septembrie, aproape de finalul sezonului, ne mai punem fortele la incercare, inca o data, la un maraton cu renume - Marosbike Marathon, editia a VI-a. Pot sa spun ca in luna septembrie este cel mai asteptat maraton de orice mountainbiker care iubeste ramura XC. Vremea inca ne lasa sa pedalam o ultima tura in Muntii Gilaului si sa-i admiram peisajele superbe... Aici are loc cea mai mare reuniune a familiei de mountainbikeri, elita dintre legitimatii romani, chiar si cativa straini, dar si sportivi amatori care participa foarte des la concursurile importante de la noi, si nu in ultimul rand cei care iubesc ciclismul montan si vin pentru FUN. Astea fiind zise, sa ne vedem cu bine peste cateva zile cu mic cu mare, cu biciclete si povesti, sa mai dam odata la pedale in Muntii Gilau. Antrenament placut pentru toti!

September 20, 2012

1. semimaraton




Cum i-am promis anul trecut lui Ghita, anul asta aveam sa parcurgem semimaratonul din oras cu ocazia celei de a 2-a editii a concursului Oradea City Runningday, proba semimarathon. Nu ma-m pregatit foarte mult pentru acest maraton, doar cateva alergari dimineata inainte de munca, pe langa antrenamentele zilnice pe bicicleta. Anul asta ma-m simtit mai in forma fata de anul trecut, mi-am si facut un cadou de ziua mea, am castigat la Arad proba de Race. Dar cum soarta nu te lasa sa te bucuri foarte mult timp de o reusita, am avut parte si de un ....... accindent din care eu am iesit cu rani usoare, si respectivul domn pe care l-am lovit a ajuns la spital. Inca nu stiu rezultatele, de fapt nu stiu multe ...inca. Sper sa fie ok. In ziua dupa accident aveam dureri la genunchi, am anulat toate antrenamentele, inclusiv cele de alergat. Am sperat doar sa-mi revin ca sa pot alerga duminica cu Ghita. Am avut grija sa ma dau cu crema, si sa-mi incalzesc genunchiul inainte de alergat. Am asteptat cu nerabdare ziua cea mare, sa vad din ce material sunt facut.
Dimineata, in timp ce lumea dormea sau se pregatea pentru biserica, am alergat pana la zona de inscriere. Am ridicat pachetul, m-am intalnit cu Ghita si l-am echipat pentru concurs, tricou, numar de concurs etc. In cateva minute ne-au strigat la start, si usor dupa ce domunl primar a dat startul am pornit in cursa noastra. M-a bucurat foarte mult sa vad ca a mai fost o echipa care a alergat cu cineva in scaun, dar ulterior am aflat ca ei faceau traseul scurt, popular, deci eram singurii care ne-am incumetat la semimaraton, om+om in scaun cu rotile. Traseul a fost mai placut anul asta fiind intre doua poduri peste raul Crisul Repede. Deja in primul tur am constatat ca erau multi voluntari pe marginea drumului care te ajutau in cazul in care iti era sete sau foame pe parcursul a patru ture. Eu m-am pregatit cat de cat, cu un Enduro Snack si cu un flacon de isotonic, dar in penultimul si ultimult tur ne-am mai oprit pentru banane si portocale.
Nu mi-am promis un rezultat anume, doar ca sa termin cu bine si sa nu fim ultimii si n-am fost. Am reusit sa terminam prima tura in 31 de minute. A fost foarte placut, n-am avut dureri, am discutat cu Ghita si imediat am terminat si turul doi. Asta a durat putin mai mult, dar inca ma tineam bine, ma mai uitam la pulsul meu si alergam constant. Tot in acest tur am fost prinsi din urma de catre alergatorii care luptau pentru titlul de campion national. Noi continuam drumul nostru, il mai tot intrebam pe Ghita daca se simte ok si comfortabil pe durata deplasarii. Ma bucura enorm de mult ca lumea ne-a aplaudat, si concurentii care ne-au depasit. Deci exista fair-play. 
Cum am inceput a 3-a tura am simtit deja o durere in genunchiul meu lovit si stiam ca asta urma sa se agraveze pana la sfarsit. M-am oprit la al doilea punct de alimenare, am luat ceva de mancat si Ghita a fost servit cu de toate si am continuat. Mi-am revenit cat de cat ca sa incep ultimul tur cu o durere si mai mare la genunchi. Stiam ca mai avem doar 5 km de parcurs si terminam. Continuam sa alerg, mai schimbam vorbe cu Ghita dar tot am ajuns sa ma opresc din alergat si sa ma plimb de vreo trei ori cativa metri. Ne-am oprit si a doua oara la ultimul punct de alimentare, mi-am revenit putin si am tras pana la finish. Deci, nu pot sa descriu sentimentele pe care le-am trait impreuna cu Ghita, doar ne bucuram de fiecare data cand treceam prin zona start/finish. LA finish publicul ne-a primit cu o ploaie de aplauze. Cand am ajuns am dat mana cu Ghita, am primit o imbratisare ca si semn de respect de la un organizator si multe alte felicitari de la alti participanti. 
De ce am alergat cu Ghita, de ce am alergat cu cineva in scaun cu rotile?
Raspunsuri sunt multe, fiecare sa-si gaseasca unul.
La anul repetam si tot asa in continuare!
Multumesc Nutrend pentru suplimentele nutritive, Arctica Sports Eyewear pentru ochelari si lui Ghita ca mi-a acceptat invitatia.
Inapoi pe Bike!
Photo credits: ORADEALIFE.RO, ROLLAND FOTO, ORADEA CITY RUNNINGDAY

September 13, 2012

Nr. 1



Pe 9 septembrie am acceptat invitatia prietenilor mei din Arad sa particip la primul concurs  de MTB din zona lor, la Siria, satul lui Ioan Slavici (mai afli din astea daca participi in locatii exotice ca si asta). Absolut nimic nu stiam de organizatori, absolut nimic de traseu doar ca aici vin aradenii sa se antreneze. Deplasarea am facut-o intr-un grup de 6 oameni cu 2 masini dar la fata locului am constatat ca mai sunt atat din oras cat si din Bihor. Am avut foarte mari emotii pentru ca mi-am promis sa nu particip la concursuri la prima editie, dar ce mai conteaza inca unul, nu? Si la Maraton Moneasa am ajuns pe podium:D.  
Ajunsi la Siria in dimineata concursului, am avut timp destul ca sa ne inscriem si sa pregatim bicicletele. Sedinta tehnica am ratat-o.... doar vroiam sa vedem si toaletele:D. Am ajuns sa fac o mica incalzire improvizata, si m-am aliniat la start unde mi-am revazut prietenii de la DHS Tibiscus, membrii din Arad dar nu numai, au fost si din Timisoara fete cunoscute. Cei de la tura lunga au pornit la 10 fix, noi doar la 10:15. Am stat la linia un sfert de ora, din fericire in prima linie, asa ca au iesit cateva poze foarte haioase cu mine in timp ce ma concentram la concurs. Tot m-am gandit sa trag sau nu la prima urcare ca doar n-am facut incalzire ca lumea. M-am decis, stau dupa fratii Kovacs si ma tin dupa ei indiferent ce fac. Mi-am inchis furca, si am asteptat semnalul de start.
 In primi 2-3 kilometrii am mai avut 2 rideri intre mine si ei dar mi-am intrat rapid in ritmul meu. M-am si mirat ca ma deplasez cu cadenta atat de buna. Dupa urcarea asta au venit cateva coborari si urcari scurte in padure, care mi-au placut enorm iar din cand in cand mai intram si pe ceva single trail-uri. 
Cand a inceput cea mai lunga coborare a concursului era o curba cam de 120 de grade si daca nu erai atent puteai s-o iei tot inainte in directia gresita, cum au patit multi. La sfarsit am aflat ca si Zsolti Kovacs a luat-o inainte, imi pare rau pentru el. Sorry man! Inapoi in concurs. Dupa curba asta dubioasa am mers pe single trail, bike-ul s-a comportat minunat, ghidon lat si frane bune. La un moment dat am constatat ca rulez singur. Nu vroiam sa rulez asa in liniste ca niciodata nu se stie cine apare in spate. Constant m-am hidratat, am pus si un Carbosnak in apa isotonica de la NUTREND, asa ca eram asigurat cu hidratarea. Nu stiu cate puncte de alimentare au fost dar cred ca vreo trei la distanta scurta, asta da....no si la al doilea l-am zarit pe Gergo Kovacs. Cand am vazut ca se opreste la punctul de alimentare mi-am verificat flaconul sa vad cat ma mai tine apa, si constatand ca mai am jumate din lichid am decis sa nu ma opresc si sa maresc viteza ca doar urma sectiunea de asfalt de 13 km, cam mult zic eu dar no, nu poti fi cu toate. M-am tot uitat in spate si am constatat ca Gergo se apropie, inainte de ultimul sat prin care am trecut m-a si ajuns. L-am intrebat de Zsolt, si mi-a spus ca e cu mult in fata ca l-a pierdut in padure la coborare. Inca nu stia nici el ca s-a ratacit fratele lui. 
I-am propus sa facem trenuletul si sa incercam sa-l prindem pe Zsolt. A fost de acord si am inceput sa tragem de pedale. La o schimbare de trena si vorbe, eu dupa ce am baut mi-am scapat flaconul. Lui Gergo i-am zis sa continue. N-am vrut sa renunt la flacon ca doar aveam isotonic si gel in el. M-am intors, l-am ridicat, si am inceput sa trag ca sa-l prind din urma pe Gergo. Nu stiu daca m-a asteptat sau nu, l-am ajuns. Am continuat trenuletul, si mai tot schimbam trena. Aici am simtit ca mai am rezerve si la ultima urcare as putea sa trag ca sa-l prind pe Zsolt. S-a terminat asfaltul si am mai rulat cu Gergo vreo 500 m dupa care am decis sa fortez si sa maresc cadenta, dupa care m-am distantat la vreo 100-150 de m. Inainte sa reintram in padure am avut parte de cateva urcari unde abia am atins 60 de rotatii la pedale dar am tras de mine ca sa ma apropii de Zsolt. 
La o incrucisare a stat un baiat care ne directiona, si despre care initial am crezut ca e Zsolt, doar l-am zarit din departare. Aici am primit informatia cea mai motivanta de la copil, "Esti primul care trece!" Nici nu stiu ce am simtit in momentul respectiv, doar ca sa nu se intample nimic. Mai urma o urcare si in padure, pe care am reusit s-o fac pe bike, dupa care coboram si ajungeam la prima urcare de pe traseu, doar ca acum am coborat-o. Nici dupa 10 metri "tsssss....", oare am auzit bine, pana, snake, ce naiba? Ca sa aflu dupa cativa metri dupa sunetul jantei care se loveste de piatra, ca da, un "snake". M-a tinut o fractiune de secunda si am decis, vreau sa castig cu orice pret. Nu stiam la ce diferenta este Gergo dupa mine. Am rulat primi metri mai incet ca sa vad daca cade anvelopa, dar din fericire am jante problamitce si e foarte greu sa pui si sa scoti anvelopele de pe ea. Asa ca, dai!Blana. Pe stanci, pietre, incercam sa rulezi chiar si pe iarba. Rulam cu 30 la ora. Mama, doar daca ma gandesc, ca imi intorceam capul sa vad urmaritorul meu. Din fericire n-a aparut, si asa am ajuns primul, prima oara din viata mea pe podium cu un avans de 28 de secunde inaintea lui Gergo Kovacs. Felicitari omule, a fost un concurs pe cinste. Pe trei a venit Sergio de la Maros Sport. ma bucura enorm rezultatul ca am iesit pe 1 si pe general.
Organizarea a fost buna, pentru un concurs la prima editie, a contribuit si Levi cu ehipa lui de la Clujul Pedaleaza. Felicitari Racing Bike Pro Arad. Treaba buna, la anul banda trasa, semne de interzis mai multe unde n-ai voie. Premierea a fost pe cinste, cam tarziu dar foarte cu efect. Am sa revin la anul ca are mare potential concursul asta.
Multumesc partenerilor Freestylesport, NUTREND, X-factor.ro, Arctica Sports Eyewear, Createch, Dotface, Mr. A pentru logistica, si celor care au facut sa fie acest eveniment unul special pentru mine.
P.S.: Si iata asa am ajuns in finish, pe janta cu anvelopa si camera sparta, coborand ultimii kilometri pe drumul plin cu pietre mari

 


September 7, 2012

Tudy vs. FRC. Round 1



De o saptamana incoace, de cand a intrat in vigoare hotararea consiliului de administratie a FRC-ului si anume "HOTĂRÂREA NR. 17/29.08.2012", multi ciclisti si-au exprimat nemultumirea, pe cea mai folosita pagina de socializare. Pe mai multe site-uri care se ocupa in special cu ciclism, au aparut articole care au fost urmate de comment-uri din partea legitimatilor dar si din partea amatorilor, exprimandu-si nemultumirea. Amatorii nu sunt afectati de aceasta decizie doar daca se pregatesc pentru a obtine licenta la anul viitor pentru a concura la concursuri oficiale. Intre cei licentiati sunt unii care vor sa renunte la licenta eliberata de FRC, pentru a putea participa la concursurile private, deoarece federatie organizeaza  doar 3-4 concursuri anual. Intre timp a aparut si o scrisoare deschisa a celui mai valoros biciclist din tara, inaintata catre FRC. 

SCRISOARE DESCHISĂ

Către Federația Română de Ciclism
În atenția d-lui Secretar General Vasile Selejan,
 În ultimele 2 săptămâni, în calitatea pe care o aveți, ați făcut tot posibilul pentru a împiedica participarea mea la Campionatele Mondiale de Mountain Bike XCO care se desfășoară în perioada 6 – 9 septembrie în Austria abuzând de funcția pe care o dețineți, cea de Secretar General al Federației Române de Ciclism. Toate cheltuielile de deplasare urmau sa fie suportate de clubul Pro Cycling, după cum ați fost informat.
 Acțiunile dumneavoastră nu au avut niciun moment o justificare obiectivă, bazată pe performanțe sportive, ele având de fapt o motivație personală pe care nici până în acest moment nu am reușit să o înțeleg. În mod evident, din postura în care sunteți, cea de Secretar General, ați reușit să “învingeți” și să nu trimiteți cei mai buni sportivi români la Campionatele Mondiale. Victoria dumneavoastră este totală.
Totuși lucrurile nu se pot opri aici din punctul meu de vedere. Este normal ca opinia publică să cunoască această poveste, abuzurile pe care le-ați făcut și maniera în care înțelegeți să conduceți destinele ciclismului. De asemenea consider că este normal să explicați motivele pentru care ați procedat în acest mod având în vedere că reprezentați o organizație finanțată din bani publici și căreia clubul din care fac parte îi achită taxe anuale tocmai pentru a-i promova interesele sportive. Vă solicit cele de mai jos atât în numele meu cât și în numele clubului din care fac parte. 
-          În primul rând vă solicit să faceți de urgență publice criteriile de selecție pentru participarea la Campionatele Mondiale, în afara de cele 2 pe care mi le-ați comunicat până în prezent, respectiv faptul că un alt club a trimis înaintea mea solicitarea de a participa la Campionatele Mondiale și faptul că aveți o relație mai bună cu acel club decât cu clubul nostru. Nu pot crede că acestea sunt criteriile de selecție pe care se bazează o federație națională atunci când face selecția pentru Campionatele Mondiale.
 -          Unul din motivele pentru care ați refuzat participarea mea la Campionatele Mondiale  a fost acela că nu a fost trimisă de către club cu cel putin 7 zile înainte o cerere de licență pentru un Team Manager care să mă însoțească la această competiție. Vă solicit să explicați în virtutea cărui regulament eram obligat să fac acest lucru. În plus vă solicit să faceți publice documentele care au fost depuse de cluburile sportivilor înscriși în acest moment la Campionatele Mondiale (cu data și numărul de înregistrare lizibile) precum și numele Team Managerului care îi însoțește în acest moment pe sportivii înscriși la Campionatele Mondiale și să confirmați că acesta are o licența de Team Manager eliberată de FRC.
 -          În unul dintre răspunsurile pe care ni le-ați trimis ați menționat că veți trimite un control clubului nostru, amenințare care de altfel nu are legatură cu participarea la Campionatul Mondial. Totuși, întrucât nu am auzit să fi existat astfel de controale până în prezent, vă cer să ne comunicați ce alte cluburi au mai fost controlate, care au fost rezultatele și care este programul de control pentru viitor.
 -          Ați informat deja mai mulți sportivi cu privire la faptul că urmează să mă suspendați și să excludeți clubul Pro Cycling din Federatia Română de Ciclism. Vă cer să-mi comunicați în virtutea căror fapte și motive ați făcut aceste afirmații.

Mă adresez pe această cale atât Federației Române de Ciclism cât și cluburilor pe care le reprezintă și solicit sprijin în demersurile actuale și ulterioare pe care le voi face în nume personal și în numele clubului Pro Cycling.
Conducerea Federației Române de Ciclism trebuie să servească interesele sportivilor și ale cluburilor, nu să lupte împotriva lor așa cum o face în acest moment.
Aștept cu nerăbdare răspunsurile dumneavoastră oficiale la întrebările de mai sus.


Tudor Oprea
-          campion național al României în disciplina Mountain Bike XCO în 2012, 2011, 2008, 2007, 2006, 2005, 2004, 2003, 2002, 2001, 2000.
-          campion balcanic în disciplina Mountain Bike XCO în 2007, 2006, 2005, 2002.
-          singurul reprezentant al României la Jocurile Olimpice în disciplina Mountain Bike (Atena 2004)
 Eu ce sa mai zic? Ma duc sa-mi fac antrenamentul ca se apropie cel mai important maraton din tara, anul asta nefiind inclus in calendarul UCI. Oare de ce?