Showing posts with label Velo Sport Oradea. Show all posts
Showing posts with label Velo Sport Oradea. Show all posts

August 21, 2012

Cupa "Crater" XCO Betfia 2012 - Photostory




Anul asta n-am sa relatez despre concursul asta, mai bine sa faca altii, cei care au luat parte la acest eveniment, ca si concurent sau spectator. Ce o sa fac? Am sa povestesc prin cateva poze cum ne-am pregatit si cum s-a derulat acest "Concurs de bitze", ca la noi inca nu prea stie lumea sa faca diferenta intre MTB si mountainbike, sau XC si cross-country olimpic. So... la inceput iata:
                                                2011 asa ....                                                       

                                      2012 deja asa!                                                
    Zaki la marcaje...un pic hardcore   
                          Chiar si noaptea s-a lucrat                                     
Kelemen on BIG Wheels
KIKS on BIG Wheels and Full Sus'
a different view
riders ready
Zsolti likes it
he doesn't:)
Happy Birthday Boy
2nd time in a row, Tech K.O.
U23-Champion
The master class
Local Junior, Tweetz!
no cojones, no fun!
coolTUDOR
Arpad Kelemen
Eli keepin it real
SO SHINY
Who let the dogs out?
The yellow gate
 on TV!
ELITE - podium
Next generation - podium
Photo credits: Sziszi, Levi Birta, Diana H.(Garage Racing), Andrewboy, Oradeanul, Cinefly...

May 1, 2012

CJP - FAGET MARATHON 2012


M-am gandit ca o sa fie un alt maraton, doar ca mai lung de data asta. Este a doua incercare a mea de a termina un maraton lung. Ce-i drept am reusit de data asta.
La inceput e de mentinut ca aproape toata saptamana o infectie mi-a afectat antrenamentele, defapt mi-a anulat 2 din ele. Pana sambata nici n-am reusit sa pedalez.  Duminica dimineata pe la 7:30 impreuna cu Horatiu si Alin, amandoi iubitori de senzatii tari, si cu prietena mea ne-am dus spre Cluj. Drumul a trecut repede, am ajuns cu bine, am dat o fuga pana la inscriere, ne-am ridicat pachetul de start, repede o fuga pana in mall, dupa care m-am schimbat in costum de concurs. Eli de la Marossport m-a ajutat cu ceva geluri energizante, pe care nu le gasesti asa de usor oriunde, si mi-a dat un GPS-device prin care ma urmareau in timpul concursului. Repede am facut cateva miscari de incalzire si m-am aliniat la start pentru a porni cat mai din fata. Punctual, s-a dat si startul si lumea a pornit in forta, noroc cu masina politiei care mergea in fata, de data asta cu viteza decenta. Au oprit masini pe unde apareau, pe drumul principal, pe drumuri laterale, THANKS POLICE!! Dupa vre-un kilometru de asfalt s-a urcat brusc in padure, aici am avut ceva probleme cu cei din fata, ca era inghesuiala si trebuia sa cobor de pe bike. Dupa ce am urcat s-a dezlantuit iadul. A venit o urcare mai mult fals-plata, si fiecare rula in viteza. N-am avut ce face, n-am vrut sa raman in urma, am incercat sa-mi gasesc ritmul cu care puteam sa tin pasul. Spre norocul meu m-am adaptat repede si am inceput chiar sa depasesc oameni, fara ca sa depun un efort prea mare. Am mai fost si eu depasit, dar eu aveam cativa concurenti in tinta si pe ei vroiam sa-i las in urma sau macar sa-i ajung din urma. Urcarea asta mi-a placut cel mai mult, pentru incalzire a fost suficient. Spre norocul meu la coborari mai ajung din urma pe cativa concurenti iar la urcari am incercat sa ma tin cat mai aproape de ei. Undeva la kilometrul 20-25 l-am ajuns pe un concurent de la Tibiscus, prima data credeam ca e Pantani. A avut ceva probleme tehnice cred, si dupa ce a urcat pe bike a pornit sa recupereze locul pierdut.  M-am tinut dupa el ca doar nu o sa las o sansa ca asta sa treaca pe langa mine, si imi simteam si picioarele capabile sa tine ritmul. Ma bucura si faptul ca nu eram in aceiasi categorie deci o sa ne ajutam, facand schimbul la trena. Dupa vreo 2 kilometrii am ajuns intr-un sat, pe numele Comsesti, mergeam cu viteza destul de mare,   si dintr-o data o explozie ciudata. Nu-mi venea sa cred, anvelopa din spate s-a spart in lateral. Era un cauciuc nou, dar model vechi. Din pacate am optat pentru varianta asta din doua motive, model nou e scump, si ce aveam in dotare era prea folosit deja pentru terenul maratonului. A mai aparut inca o problema, mi-am lasat pompa in masina, da Murphy atotputernicule, trebuie tot timpul sa te arati, chiar si cand n-am pompa. Satenii au fost foarte ajutatori au sarit una doua, sa ma ajute, mi-au adus pompa dar din pacate cu valva de masina :(. Dar cum treceau concurentii, un prieten de a lui Radu Vadan mi-a aruncat pompa lui, deci am fost salvat. Repede am cerut un cutit, mi-am taiat  camara veche, am scos valva si am lasat ce a ramas in anvelopa sa pot sa pun alta camera. Am uflat roata si am vazut ca iese putin camera pe gaura dar o sa ma tina pana la punctul de alimentare. Am pornit si lent, lent am ajuns la PA 2, vroiam sa abandonez ca doar am pierdut locuri bune. Cei de la PA mi-au zis ca ori ma intorc ori continui drumul ca doar sunt la cel mai indepartat punct al concursului. Sah, Mat! Am vrut sa abandonez, vroiam sa-mi las bicicleta, pur si simplu am pierdut prea mult. M-am hotarat, ma duc la urmatorul PA si o sa vad de acolo ce fac. Am mers incet dupa care am vazut ca roata nu se dezumfla si chiar se tine bine. Am ridicat ritmul, si am inceput sa revin in cursa, am depasit cativa concurenti, am inceput sa sper ca daca nu o sa fiu in top 10 macar sa termin in top 15.  Ajuns la urmatorul PA, am alimentat cu apa si am continuat. Well dupa o ora de pedalat s-a rupt filmul si au inceput sa ma doare mainile de la arsuri m-am simtit putin ametit, dar am continuat. Cu gelurile eram foarte atent ca terminam apa foarte repede, si nu puteam sa inghit oricand un gel. La fiecare 50 de minute cate unul, am ajuns sa terminat 3 pliculete, ca restul nu-mi venea sa inghit. Am continuat traseul n-am mai vrut sa abandonez, vroiam doar sa termin. Soarel m-a stors de-a totului. Am oprit la umbra unui tufis si am stat intins un pic. Mi-am revenit, am continuat. Am mai avut urcarea infernala a traseuilui, incredibil de abrubt, WOW. Oare a fost cineva care a pedalat pe partea asta? Probabil. Trebuia sa ma opresc la o umbra, tot veneau oamenii si ma intrebau daca ma simt bine si sa cheme ajutor, am zis, vreau doar sa termin. Interesant a fost ca tot mai multi oameni ma recunosc, si ma-u strigat pe nume. Dupa 10 minute de odihna, am continuat si am inceput ultima coborare a traseului, frumos cum a descris si LEVI. Si asa am terminat in 5:32 un traseu de 72 de km si 2300 m diferenta de nivel, pe locul 21 la categoria mea si 53 overall. Nu sunt mandru de mine si de rezultat dar am invatat 2 chestii importante, sa iau mereu  cu mine pompa, si urcarea pe bike Cyclocross style ca doar erau portiuni de push-bike.
Organizare buna, semne-marcaje din belsug, puncturi de alimentare bine aprovizionate, vreme buna o duminica reusita.
Multumesc Horatiu si Alin pentru logistica, mersi Ioana pentru sustinere morala, mersi Eli pentru geluri, Gabor pentru filmari. A fost un concurs GREU.



I thought it would be another marathon, only the longer one this time. It is my second attempt to finish a long-distance marathon. Well, I did it at last.
First  to mention, that almost all week an infection affected my training, I actually canceled 2 of them. Till Saturday I did not managed to pedal. Sunday morning at 7:30 with Horatiu and Alin, both sensation-hunters, and my girlfriend  went to Cluj. The journey to Cluj passed quickly, we arrived safely and I ran to the registration tent, got a peek in to the mall, then I changed into race-costume. Eli from Marossport helped me with some energy gels, it's really hard to find some in this area, thenafter he gave me a GPS device, i was followed during the race. I did some warm-up exercises, after it I lined up to start. At eleven o'clock sharp, we had the start and the competitors started in force, luckyily that the police car went before, this time with decent speed. They stopped every car that appeared on the main road or side road, POLICE, THANKS! After one kilometer of asphalt the frontgroup has skyrocketed in the woods, where we had some problems with some guys in the front, it was crowded and had to get off the bike. After we got there the hell unleashed, and everybody ran at a high pace. I had to do the same, I wanted to stay behind them, I tried to find my rhythm and pace so I could keep up. Luckily, I quickly adapted and began to pass some riders without much effort. The climbing that came I liked most, it was enough for my warm up. Luckily on the descents i cought up on some competitors and then on climbings I tried to keep as close as possible to them. Somewhere at  20-25km I got behind a rider from Tibiscus, Pantani!! was my first thought, but it was one of his teammates. He had some technical problems I think, and after he got on the bike, we started to recover the positions he lost. I kept it after him, i had a good opportunity, and my legs felt able to keep the pace. The rider wasn't in my category, so we could help each other, sharing the trail. After about two km we reached a village, Comsesti, at very high speed, and suddenly a strange explosion. I couldn't believe it, my rear tire burst on the side. It was a new tire, but an old model. Unfortunately i opted for this for two reasons, the new model is expensive, and the one i had already was too used  for this marathon. Then a small problem appeared, I left the pump in the car, so "Murphy Almighty", do you have to show yourself at any possible occasion, even when I forget my pump? The villagers were very helpful, and jumped in a second to help me, gave me a pump but unfortunately the valve did not match. But as riders went by, a friend of Radu Vadan threw me his pump, so I've been saved. Quickly I asked for a knife, I cut the old tube, I pulled the valve and put the new one inside right next to the old one, so it won't explode again. I inflated the wheel and saw that the rubber has a little cut on the sidewall, but the tube isn't gettin out so I continued till the closest feed point. I arrived slowly to CP 2, I just wanted to abandon. Most of the guys from CP2 told me that i could go back or continue the track because i was at the farest point of the race. Checkmate! I decided to go to the next CP and from there i'll see what im gonna do. I went slowly, but then I saw that the wheel does not deflate. I lifted the pace, and started back in the race, I passed some riders, I hoped that i will  be in top 15 at the end of the race. Arrived at the next CP, I supplied myself with water and continued. Well after an hour of riding, the film broke and my hands started to burn and to hurt, I felt a little dizzy, but I continued. Till then, I took the gels  very carefuly, but finished my water very quickly, and I could not swallow any gel after that hour. I went on, thenafter I've never wanted to abandon , I just wanted to finish. The sun squeezed everything out of me. I stopped in the shade of a bush and stretched a bit. I stood up, then I continued. I had a hellish last steep climb, WOW. Did someone,  ride on this climb on the bike? probably! I had to stop in the shadow, many riders came and asked me if I felt good and should they call for help. I just wanted to finish.It was a bit akward that more and more people recognize me, and I call me by name. After 10 minutes of resting, I continued and started the final descent, beautiful as described and by LEVI. And so I finished in 5:32 a route of 72 km and 2300 m height difference, 21st in my category and 53 Overall. I'm not proud of myself and the result, but I learned two important things, next I'll take the pump with me, and managed to hop on the bike cyclocross style.
Good organization, plenty of signs and markings, well supplied feed zones, good weather and a successful Sunday.
Thanks Horatiu and Alin for the logistics , thanks Ioana for supporting me moraly, thanks Eli for the carbo-gels, Gabor for filming. It was a tough race.

April 11, 2012

Maros Bike XCO Cup 2012

Al doilea concurs de anul asta, pentru mine, a fost Cupa Maros XCO din padurea Faget, Cluj-Napoca.
Evitand superlativele, pot sa spun ca editia asta a concursului Maros Bike XCO, a fost foarte reusita din punctul de vedere a unui concurent amator si a unui de spectator.
Editia actuala a fost mutata mai devreme si imi era frica de vremea ploioasa. Cu noroc am ajuns cu doua nopti inainte de concurs in Cluj si m-am odihnit pentru antrenamentul de vineri. Inainte de pranz m-am intalnit cu antrenorul meu, si ne-am dus pe traseu sa vedem ce ne-au pregatit cei de la Maros Bike, in afara de ce stiam din anii trecuti. In mare parte a fost acelasi traseu dar au mai aparut sectiuni modificate, si alte linii de abordat. Chiar antrenorul mi-a atras atentia asupra catorva linii interesante care te ajuta sa-ti mentii elanul sau viteza. Ajuta enorm de mult sa te consulti cu cineva care face asta de ani buni. Am exersat liniile, sectiunile dificile si incercam sa fac sa-mi iasa totul bine. A fost o zi reusita pentru mine pe traseu, dar nu si pentru antrenorul meu, caruia i s-a defectat frana, ("damn"o frana noua si  tare scumpa). A trebuit sa-si schimbe frana complet.
Vineri seara a inceput sa ploua lasand teama mea sa se adevereasca, eram fara cauciucuri de noroi, pe langa astea eram pregatit mai mult pentru praf si pietre.  Norocul nostru ca totusi nu a plouat toata noaptea, dimineata am gasit traseul intr-o stare destul de acceptabila, dar si asa mi-a alunecat roata din fata de vreo 2 ori, si la urcari am pedalat in gol. Dupa start am pornit foarte bine, am mers cu primii concurenti aproape pana in capatul primei ture. Sectiunea Phoo-tai mi-a venit de hac si anul asta, m-a scos total din echilibru. In rest am parcurs ok tot traseul, pe liniile alese la antrenament. Pe la jumatatea turei a doua mi s-a intamplat ceva ciudat, si am inceput sa pierd pozitie cu pozitie, eram depasit de concurenti. Am facut cateva gafe din care o sa invat si sper ca in viitor sa nu le mai repet.
Dupa desfasurarea competitiei pentru amatori, a urmat concursul rachetelor (elite), ei urmareau puncte pentru calificari la Jocurile Olimpice. Au participat rideri destul de importanti din Ungaria, Slovacia, Serbia, Polonia, Germania, si normal si din tara noastra. Concursul a fost castigat de ungurul Andras Parti, urmat de campionul Poloniei. Parti s-a impus cu un avans de 2 minute. In urma lor au fost lupte acerbe intre participanti (Buruczki, Juhasz, Blazso, Sonntag). Fiecare isi juca tactica si vroia sa-si arate albul dintilor, dar a fost ziua lui Parti care a facut o demonstratie de forta. Simt ca acest concurs ia amploare in fiecare an si cred ca in scurt timp o sa devine un eveniment important in zona Est-Europeana.
Anul asta n-am reusit sa ma autodepasesc dar simt ca evoluez, si cu antrenamentele constante sper sa am si rezultate in scurt timp. E prima oara cand concurez pe sistemul 2x9 si pot sa spun ca e fenomenal, trebuie un antrenament mai serios dar, cu siguranta este mai eficient decat cu 3 foi.
A fost un concurs si un eveniment pe cinste, cu prieteni, biciclisti amatori, profesionisti (legitimati de talie de cupa mondiala), abia astept editia viitoare 'to let it roll'. Ma bucur ca ne indreptam catre ceva mai bun, macar la MTB.
Multumesc prietenilor, colegilor  si celor care m-au sustinut de pe margine si m-au ajutat, mersi Marci pentru bikesetup si sfaturi, mersi Eli de cadou - un gest surprinzator, multumesc Freestylesport - magazinul care ma sustine, si o nota de 10 pentru cei care au venit sa faca poze si sa transforme acest eveniment intr-unul de neuitat. Locul 12  e un inceput bn.
The second competition this year for me was the Maros Cup XCO in Faget Forest, near Cluj-Napoca.
Avoiding superlatives, I can say that this edition of the contest , has been very successful in terms of an amateur competitor and a spectator too.
The current edition has been moved earlier and I was a bit afraid of rainy weather. With luck I arrived two nights before the race in Cluj and rested for friday's track inspection. Before lunch I met with my coach, and we went on the track to see what the guys from Maros Bike prepared, except I knew from previous years. The track was almost the same with some modified sections, and other lines to approach. Even the coach drew my attention to some interesting lines that could help me keep the momentum and speed. It helps enormously to consult with someone, who is doing this for years. We rehearsed the lines, the difficult sections and it worked out all right. It was a success for me on the track, but not for my coach, whos right brake system leaked("damn" a new and very expensive brake), it had to be changed completely.
Friday night it started to rain, leaving my fear come true, had no mud-tires, besides I was more prepared for dust and rocks. Lucky for us that it hasn't rained all night, and in the morning  found the trail quite acceptable, but even so my front wheel slipped 2 times, and in the climbings i was pedalling empty. After the start I went very well  with the runners almost to the end of the first lap. The Phoo-tai section took me completely out of balance. Otherwise went all the way ok, the lines chosen on practice went also ok. In the second half of lap 2 something strange happened to me, and I began to lose position by position. I made some blunders from which i have to learn and hopefully will not repeat them in the future .
After the competition for the amateurs, the rocket contest followed (Elite), they raced for Olympics qualifying points. Very important riders participated  from Hungary, Slovakia, Serbia, Poland, Germany, and from our country. The race was won by Hungarian rider Andras Parti, followed by the polish champion. Party has won with an advance of 2 minutes. Behind them were fierce battles between the participants (Buruczki, Juhasz, Blazso, Sonntag). Each played their tactics and wanted to show their skills. It seems that the competition got tougher every year and I think that soon it will become an important event in the East European region.
This year I didn't managed to overcome my latest results but i'm evolving, and with constant training hope to have good results soon. It's my first time competing with the 2x9 system and I can say it's phenomenal, needs a serious workout but certainly more effective than 3 chainrings.
It was a good race event with friends, amateur and professional cyclists(World Cup class). I just can't wait for the future 'to let it roll'. I'm glad that we're heading towards something better, even if only in MTB.
Many thanks to my friends, colleagues and those who cheered, supported and helped me on the sideline and , thanks  coach for my bikesetup and tech-tips, thanks Eli fro the gift - a surprising gesture, thanks Freestylesport - the store which supports me all the time, and 10+ for those who came to take pictures and turn the race into a memorable event. 12th place its not a bad start.

February 27, 2012

Team Session Weekend

   A sosit si vremea mai buna, mai prietenoasa pentru pedalat. Dupa 3 luni de antrenamente in apartament pe trainer, eram foarte nerabdator sa pedalez putin afara. Vineri ne-am inteles cu colegii de echipa sa pedalam impreuna in weekend .
Initial am avut in plan participarea la un concurs, dar din anumite motive de logistica a trebuit sa raman acasa. So, sambata la pranz, impreuna cu Norbi si Zaki ne-am  intalnit la un antrenament pe asfalt, un fel de reuniune pentru inceputul de sezon. Traseul a fost cel obisnuit, Oradea-Susturogi. Am plecat pe la pranz, beneficiand de o temperatura foarte acceptabila pentru aceasta perioada, 10 C, la soare fiind si mai cald. Am reusit sa pedalam 2 ore si jumatate intr-un tempo de concurs. Duminica a fost putin mai frig, dar tot am reusit sa ies la o tura cu Zaki pe acelasi traseu. Pentru mine a fost o ocazie sa vad cum stau cu piciorele, sa vad cat rezist si sa constat ca mai am de lucrat... deci continui cu antrenamentele de forta. Peste o luna deja vine primul concurs din sezon, prima etapa din Clujul Pedaleaza.
The weather finaly got better, more friendly for cycling. After 3 months of training on the trainer in the apartment, I was very eager to pedal a little outside. Friday we got along with my teammates and decided to train together  in  the weekend.
Initially I had plans to participate in a race, but for some  logistic reason, i had to stay home. So, Saturday along with Zaki and Norbi we had a training on asphalt, to start the season. The route was the usual, Oradea-Susturogi. We left around noon, benefiting from the very acceptable temperature for this period, 10 C, and the sun. I managed to pedal 2 ½ hours in a race pace. Sunday was a little bit colder, but I still managed to go for a ride with Zaki on the same route. For me it was an opportunity to see how my legs are, to see how do i resist and found that out that I have to work on the strength. Just over one month already comes my first race of the season, the first stage of Clujul Pedaleaza.
Here you can find the track: Garmin Connect - varad-sustu-varad

October 3, 2011

MBM 2011 Report

Dupa o saptamana, am ajuns sa relatez despre acest eveniment foarte reusit. Am plecat din Oradea cam nepregatit dar totusi cu sperante mari, traseul il cunosteam de anul trecut, in afara de mica schimbare dupa ultimul PC. Logistica de calatorie am reusit sa o fac impreuna cu Costi, un prieten-biciclist care venea din Timisoara si m-a luat cu masina pana in CJ. Drumul a trecut repede, din moment ce nu duceam lipsa de teme de discutii. Seara mi-am pregatit bita, presiune in roti, profilul traseului. Dimineata m-am intalnit din nou cu Costi ca sa mergem din Cluj pana in Gilau. Ajunsi acolo i-am urat noroc si am inceput sa ma incalzesc putin, sa-mi salut prietenii veniti la concurs si sa ma aliniez la start. Incerc tot timpul sa ma asez in fata la linia de start, ca sa nu ma incurc in primii kilometri. Startul a fost putin cam aiurea, dar am reusit sa scap destul de bine, si mi-am promis sa nu trag pe prima urcare si sa nu ma iau dupa nimeni ca sa am forta la urcarile grele. Dupa 7-8 kilometri picioarele imi erau destul de incalzite pentru ca sa schimb viteza si totodata si ritmul. La primul PC nu m-am oprit ca mai aveam apa si eram si bine aprovizionat inca de la start. La coborarea dupa primul PC frigul m-a scos putin din ritm dar am compensat cu un pedalat mai in forta. Noul cadru si furca Recon faceau o treaba buna, ma simteam foarte comod pe bicicleta, doar saua imi dadea dureri. A doua urcare a inceput cu bine, am ramas pe bicicleta, pana si-a pierdut echilibrul cineva din fata mea si am fost obligat sa ma opresc si sa imping mai departe bicicleta. Dupa vreo 100 m am reusit sa urc inapoi si sa pedalez mai departe pe urcarea abrubta. Picioarele pedalau foarte bine, chiar m-am gandit ca o sa castig cateva locuri, asta inainte sa ajung la Creasta Paltinei, unde iar trebuia sa ma dau jos cativa metri ca sa nu fortez prea tare picioarele. Inapoi in sa, mi-am revazut colegul de echipa VSO, Dumitru, anul asta spectator/ fotograf, care zicea ca sunt cam la 20 de minute fata de primii. O fi fost adevarat sau nu, mi-a dat un impuls si am inceput sa invart pedala si mai tare. Ajuns in varf a inceput coborarea cea mai extenuanta a traseului. La final abia mai puteam tine ghidonul, m-am cam lasat dus de val. Ajuns pe asfalt m-am odihnit, cativa clujeni au stat pe marginea de drum si facusera galerie, chestie foarte rara intalnita la un maraton, respect. Undeva dupa partea de asfalt a fost PC 2 unde m-am oprit sa iau o banana si vreo 2 pahare de isotonice, mi s-a umplut bidonul cu apa, si am inceput a treia urcare, cea mai grea dupa parerea mea. Pe asta am reusit sa o traversez complet pe bicicleta, fapt ce ma bucura enorm. Undeva aici m-am intalnit si cu masina oficiala a concursului condusa de Eli, si el ne striga sa pedalam. Dupa ce am absolvit si urcarea asta am coborat spre asfalt. In momentul in care am iesit de pe asfalt am simtit ca mi se inmoaie roata din spate. Am crezut ca am facut un snakebite, repede m-am oprit sa-mi schimb camera, si dupa cateva minute am fost inapoi pe bita, m-a prins un rider de la Geiger care mi-a promis sa facem trenuletzul si sa recuperam cateva pozitii. Chiar la momentul potrivit a sosit ajutorul. Am ajuns la PC 3 iar el s-a oprit si eu am pedalat mai departe. Ghinion, iara, pana roata spate. Repede roata jos, petic rece a'la Park Tools, si am pornit iara. S-a lasat iara dupa 5 metri. Petic pe cealalt camera, dar si aia s-a lasat. Am pornit pe janta goala, dar spre norocul meu a venit concurentul nr. 403 si mi-a oferit o camera pe care n-o pot multumi destul de mult. Asa pierzind vreo 40 de minute cu probleme, am pornit spre ultimi 10 km. Am asteptat sectiunea noua de care imi povestea Eli. Un big "NICE" pentru organizatori, foarte tehnic si spectaculos. M-a facut sa uit de problemele tehnice. Am terminat chiar pe 100 overall. Sunt nemultumit de rezultat, dar asta e. Nu m-am lasat si am reusit sa termint fara cazaturi sau alte probleme. Organizare super buna, traseu frumos, tehnic, spectaculos, vremea ideala pentru concurs. M-am si intalnit cu lume buna, am avut si pepene verde. In timpul concursului am consumat 3 geluri, 2 flacoane de isotonice si 3 camere. Multumesc lui Costi pentru drum, multumesc tuturor celor care au accesat linkul Marosbike de pe blogul meu, organizatorilor pentru eveniment si Freestylesport pentru echipare, cauciucurile Maxxis Crossmark si Aspen au facut treaba buna. La anul ne revedem.


August 21, 2011

CRATER XCO 2011

Dupa o saptamana de odihna, mi-am adunat gandurile legate de concursul organizat de noi. Am avut de lucru pana in ultima clipa a concursului, oboseala si-a pus amprenta pe fiecare dintre noi. Parerea mea nu stiu cat conteaza, dar concursul in sine a meritat tot efortul depus. Vremea a tinut cu noi, toti am reusit sa ne implinim sarcinile, concurentii au fost multumiti de traseu, iar in afara unei incident la categoria elite n-a avut nimeni de suferit.
Pana la urma am reusit sa adunam sponsori, parteneri si prieteni sa ne ajute la organizare. Nu cred ca eu sunt omul care trebuie sa le multumeasca, dar multumesc, va asteptam si la anul.
Asta fiind spuse as vrea sa mai dau cateva detalii din spatele culiselor. Cei care au cautat sponsori, n-au avut o treaba usoara. Am avut noroc ca unii au vazut fantezie in evenimentul asta, si chiar au crezut ca se poate face un concurs ca si asta, si o sa fie vizitat. Cu traseul am avut dificultati pana si in penultima zi pentru ca trebuia sa incadram o ocolire din cauza unei cuib de viespi, in rest l-am curatat cat s-a putut, de crengi, de frunze si de alte gunoaie. La construire, am lucrat dupa cele vazute la alte concursuri, si eu sincer nu eram prea multumit fiindca n-am reusit sa parcurg traseul de cate ori vroiam. Totusi a iesit practicabil, si se putea parcurge. La anul ne dorim sa mai piperam putin, si sa mai completam traseul cu alte elemente. 
Sambata au inceput sa vine cativa concurenti, ca sa faca tura de recunoastere  si  sa se odihneasca pentru concurs. Cei care au decis sa innopteze la fata locului, au facut cea mai buna alegere avand cer senin peste noapte, au stat aproape de start, chiar la cativa metri, dar si o unele mici surprize dina partea localnicilori carora le place sa petreaca la Crater. Eu si Zaki am stat peste noapte sa pazim corturile si obiectele noastre pe care l-am adus acolo ..... a fost o noapte memorabila.
In ziua cea mare ne-am trezit inainte de ora 6 si am inceput sa asamblam startul, bannerele, alte corturi, iar eu m-am dus sa pun semnele de avertizare. Am nimerit sa termin chiar la startul amatorilor sa pun ultimul semn si l-am sunat pe Elisei ca sa-i sabotez poza de la start pe care vroia sa o faca cu telefonul, sorry man :D.
Dupa start tind sa cred ca totul s-a derulat conform asteptarilor noastre. La amatori a fost cam trist sa vedem doar 3-4 concurenti din Oradea, dar pasionatii din alte parti au compensat lipsa. Ne bucuram ca ati venit, sa reveniti si anul viitor!
Dupa concursul amatorilor si a elitelor a urmat concursul copiilor, foarte placut sa vezi cat de entuziasti sunt cei mici, si cum pedaleaza fara frica. Sa speram ca nu vor da sportul pe alte prostii.
Tragand linia, ma bucur ca am luat parte in acest proiect si sper sa reusim si la anul, pana atunci ne bucuram de restul sezonului de pedalat si de concursurile ramasa, din pacate aproape numai maratoane. 
Eu am avut o pauza de eficienta, dupa maratonul DHS din Hunedoara, am avut si probleme cu bicicleta. Sper ca pana la sfarsitului lunii August se rezolva tot si pot sa ma antrenez pentru maratonul Maros din 25 septembrie, iar pe 18 Septembrie se anunta un semimaraton (alergat) in Oradea. 
Pana atunci, sa ne citim!:D

Egy het utan sikerult osszeszednem a gondolataim es megirnom a beszamolot az altalunk szervezett versenyrol.
Az utolsop pillanatig dolgoztunk es ugy velem a faradsag mindenkin latszott. Sajat velemenyen talan nem sokat szamit de ugy erzem megerte az erolkodest. Az ido nekunk kedvezett , mindenkinek sikerult elvegezni a raszabott feladatot, a versenyzok elegedettek voltak a palyaval es egy apro incidensen kivul az elit kategoriaban, nem torten semmi sulyos.
Sikerult a szponzorokat, partnereket es baratokat toborozni hogy megrendezhessuk ezt a versenyt. Nem vagyok a kijelolt aki megkoszonje de azert koszonom mindenkinek hogy segitett es jovore remeljuk, ugyanitt.
Ezeket elmondvan elarul egy par dolgot a szinfal mogul. Azoknak akik a tamogatok utan jartak nem volt konnyu dolguk. Szerencsenkre egyesek lattak fantaziat a versenyben, latvanyossagaban es abban hogy kijonnek emberek egy ilyen versent megnezni.
A palyaval gondjaink voltak egesz utolso elotti napig, egy kerulot is be kellet iktatni egy darazs feszek miatt. Mindemellet sikerult megtisztitani a palyat a levelektol, agaktol es gyebb szemettol. A palya epitesenel figyelembe vettuk az eddig latott palyakat mas versenyekrol, jomagam nem voltam megelegedve mert nem tudtam elegszer vegigmenni es kiprobalni. Vegulis jarhato lett es lehetett tekerni rajta. Jovo evre kicsit fuszeresebbre tervezzuk es tokeletesebb elemeket rakunk bele.
Szombaton kezdtek erkezni a versenyzok, probakoroket tettek es pihentek utana a versenyre. Akik ugy dontottek hogy kint alusznak satorral, jol tettek, tiszta eg volt ejszaka es kozel is voltak a starthoz. En es Zaki is kint aludtunk hogy vigyazzunk a satorokra es a cuccainkra amit kihordtunk ... jo kis este lett.
'A nagy napon' 6 elott ebredtunk, nekialtunk osszerakni a startot, feltenni a bannereket, satrakat. En elmentem felrakni figyelmezteto tablakat, az utolsot pont az amatorok start pillanataban sikerult feltennem, mivel felhivtam Elisei-t es o mondta hogy  sikerult szabotalnom a start-fotojat :D
Ezutan minden az elvarasoknak megfeleloen zajlott. Kicsit szomoru volt latni hogy 3-4 varadi versenyzo volt jelen de mindezt kompenzalta a tobbi lelkes versenyzo, gyertek jovore is.
Az amator es elit kategoria utan johettek a gyerekek, orom volt nezni oket ahogy lelkesen es felelmet nem tudva tekerik a koroket. Remelhetoleg nem adjak a sportot valami baromsagra.
Meghuzva a vonalat, orulok hogy reszte vettem ebben a projekben es remelem jovore is sikerulni fog osszehozni, addig is orvendunk a szezon maradek reszenek es a hatra maradt versenyeknek amelyek legtobbje maraton sajnos.
Nekem egy szunido jart le mert a DHS maraton ota eronleti problamakkal kuszkodtem, a biciklimmel is gondok voltak. Remelem augusztus vegere minden rendbe jon es kezdhetek edzeni a szeptember 25-i Maros maratonra, amit megeloz a nagyvaradi felmaraton 18-an.
Addig is, olvassunk egymasrol!