TESTED

In ultima luna am avut sansa sa testez 3 produse de la Freestylesport,- 2 sei de la WTB si un spray de lant. Sa povestesc despre spray prima data, se numeste Sonax90 si este un produs din Germania. Am folosit modelul multy-purpose adica varianta pentru umed si uscat. Am ales un concurs de maraton pentru testat, un maraton cu mult noroi. Mi-am uns lantul inainte sa iau startul si inca 2 ori in timpul concursului. Dupa uns, lantul devine ca si iesit din fabrica, nu face zgomot, schimbarea pinioanelor se face cu multa usurinta. La partea cu noroiul n-am avut ce sa fac, nu se autocurata, m-am oprit eu la checkpoint-uri si am dat cu apa, dupa care am dat iar cu spray-ul. Totul mergea foarte bine pana cand trebuia sa ma opresc din nou sa-mi curat bicicleta de noroi. Mi-am uns iar lantul si m-a tinut pana la penultimul checkpoint. Dupa 60 de km de pedalat, am decis sa nu mai continui  concursul pentru a nu-mi distruge schimbatorul, lantul etc, doar sunt un rider amator. Dupa curatare, lantul era in stare buna, se putea rula cu el fara probleme. Concluzia mea ar fi: este un spray pentru ture si pentru uz general un allrounder  atat pe uscat cat si pe umed.

Seile testate le-am ales dupa forma si greutate. Prima sa testata este o sa WTB Valcon, dupa parera mea o sa potrivita pentru cursiera sau fitness bike sau chiar si cross country. Eu am testat-o pe o tura lunga de 130 de km unde 80% era asfalt si restul drum forestier. Pe drum accidentat nu pot sa spun ca este incomoda pentru ca oricum nu stai prea mult pe ea. Pe un drum forestier mai lung incepe sa fie mai incomod, neavand gel sau ceva material special pe suprafata ei. Dupa tura respectiva nu am avut nici un fel de dureri, probabil si din cauza ca am reusit sa setez saua intr-o pozitie mai potrivita mie. Totusi era nou si era neobisnuit. Am mai folosit-o timp de 2 saptamani pentru antrenamente in padure si pot sa zic ca este o sa reusita la designul ergonomic, dar cam grea pentru pretul ei. Cealalta sa este WTB Devo Thinline modelul simplu, mai usoara si fara gel. De data asta iarasi am ales un maraton pentru testat, cu noroi, normal. La inceput mi-a luat ceva timp sa-mi setez pozitia, dar nefiind sub presiunea timpului mi-am permis sat tot incerc fiecare pozitie care am gandit ca este optima pentru mine. Din patru incercari mi-am gasit pozitia cea mai confortabila si avantajoasa de pedalatat. In pofida faptului ca era varianta mai simpla a modelului nu ma jenat deloc, este mai lata decat modelul Valcon dar nu are taietura pe mjloc. Pentru cross nu cred ca este o sa ideala, mai degraba pentru un maraton sau freeride (am si vazut in reviste ca se folosesc pentru astfel de biciclete). Daca vrei o sa care sa arate bine, sa fie simpla si usoara, ergonomica asta e modelul tau. In viitorul apropiat o sa incerc o sa modelul Silverado, normal, tot de la WTB. Cam atat de testat pana acum, revin curand cu noi produse....sper.

CJ Night Ride

 Cei de la Clujul Pedaleaza au avut idea si curajul sa organizeze o competitie unica in tara asta, un concurs in toiul noptii pe sosea in mijlocul orasul. Nu prea am stat mult pe ganduri si am decis sa particip si eu la distractie.

Ajuns cu trenul in Cluj, m-am dus in centrul orasului sa-mi ridic numarul de concurs, dupa care m-am dus sa ma schimb. Din motive tehnice s-a decalat startul, si am asteptat mai mult, fapt ce nu m-a stresat pentru ca am venit pentru distractie si sa ma vad cu amici, prieteni etc. La startul celor de la experti ne-am aliniat cam 15 oameni, ne-au facut poze si am pornit in centrul istoric al Clujului. Aveam totusi o teama legat de bicicleta mea. Mi-am construit-o recent, si pe fata am avut numai o foaie, si nimic ce sa protejeze lantul sa nu cada. Pe asfalt  rulam bine cu cauciucurile slick, de 1.25, insa la partea cu pietrele cubice si un drop mai mic, m-au incurcat in totalitate. N-a existat tur in care sa nu ma opresc sa-mi pun lantul inapoi. Eram continuu depasit de concurenti pe care trebuia sa-i urmaresc si sa-i depasesc de fiecare data. Asta era problema tehnica si conta foarte putin din moment ce m-am rupt de plutonul fruntas. O alta problema, "slalomul printre cretini", oamenii care cred ca pot sa treaca unde vor. Ma refer la trecatorii care n-aud si nu vad sau vad si aud dar vreau sa fie auziti si vazuti prin faptul ca trec peste o pista inchisa pentru concurs. Pur si simplu nu-i inteleg, ma rog au fost si exceptii, unii au strigat, altii au facut valuri sau au facut atmosfera intr-un mod mai placut, civilizat. Au mai fost si alte incidente, dar ar strica farmecul evenimentului daca le-as enumera. Eu unul m-am simtit foarte bine, si sper ca la anul sa se repete concursul inca odata in mijlocul orasului. Zic "sper", ca tara, mai bine zis oamenii din tara nu sunt pregatiti pentru asa ceva, si aici ma refer la cei care nu au luat parte la acest eveniment. 

Felicitari organizatorilor! O promovare mai buna nu se putea, sambata noaptea si in mijlocul orasului. WOW!

M-M-M 2011 DNF

Sambata aceasta am participat la Maratonul Medieval Medias, editia a 7-a, unde toata saptamana a plouat inainte de concurs. Am pornit vineri catre Cluj, iar de acolo cu ajutorul lui Levi de la „Clujul Pedaleaza” ne-am dus cu masina pana la Medias. Am fost cazat impreuna cu echipa clujeana Maros Sport, multumita lui Levi. Dimineata, dupa trezire, mi-am setat bicicleta, am uns lantul, etc. Aici mi-a fost de mare ajutor Freestylesport si mi-a pus la dispozitie sprayul Sonax90, pe care l-am folosit de 2 ori fapt ce m-a ajutat sa trec cu bine peste namol si apa. Am incercat si un alt tip de sa, mai specifica maratoanelor, marca WTB Devo. Dupa mai multe ajustari mi-am gasit pozitia cea mai comoda. La ora 9:30 m-am dus sa-mi ridic numarul, sa fac putina incalzire si sa ma asez la start. Spre norocul meu m-am pus chiar in fata dupa riderii elite. Startul s-a dat, si am facut turul orasului dupa 2 masini de teren care ne-au obligat sa tinem un ritm mai lent. Dupa iesirea din oras ne-au dat drumul, dar traseu diferit de anul trecut. M-am simtit destul de bine, chiar si fara incalzire mai serioasa. Pe sectiunea noua, dupa asfalt, s-a rupt plutonul de biciclisti in mai multe grupuri. Eram mai rapid decat unii din fata mea, si cu greu i-am depasit, iar la un moment dat am fost impins din lateral si trebuia sa cobor. Mi-a fost greu sa urc inapoi pe bicicleta asa ca a trebuit sa imping. Dupa cativa metri totusi am reusit sa urc inapoi si am pedalat mai departe. Prima coborare a zilei ne-a pregatit foarte multe surprize, un noroi foarte alunecos care te dezechilibreaza foarte usor. M-am simtit in elementul meu, mi-am adus aminte de anul trecut, asa ca am depasit cati rideri puteam. La un moment dat am lovit pe cineva cu roata pentru ca s-a oprit in fata mea. Am reusit sa scap cu bine din incidentul asta, la fel si cel dinaintea mea. A urmat o urcare lunga inaintea careia au aparut primele probleme tehnice, si anume pe foaia mica mi s-a blocat lantul si nu puteam sa-mi schimb viteza in sus si tot ma opream din cauza asta. Am coborat iaras, push bike, am impins alergand. Cam asa am procedat la toate urcarile unde n-am reusit sa urc cu foaia mijlocie. Aproape la fiecare punct de alimentare mi-am spalat angrenajul si pinioanele, spre norocul meu aveam Sonax-ul la mine. Dupa fiecare spalare am pedalat usurat si fara probleme la schimbatoare. Din moment ce am intrat in noroi cam tot timpul trebuia sa ma opresc si sa curat bicicleta. Intre timp, la km-ul 27 mi s-a defectat si frana de fata, iar cea din spate nu prea mai facea fata la coborarile alunecoase cu noroi. In timp m-au depasit multi, iar din senin a aparut si Dan Boldi care avea pana dubla si a ramas in urma, o vrema buna am pedalat impreuna. La un moment dat s-a hotarat sa schimbe camera din roata spate. I-am dat pompa mea, mi-am reparat frana din fata, dar si asa numai cu foaia mica n-am reusit sa fac mare lucru. Intre timp ne-au depasit cativa rideri. Am bagat un gel de carbohidrati in mine, repede am baut si apa si am pornit ca sa-i ajungem pe cei care ne-au depasit. Boldi m-a ajutat si tragea de mine, eu chinuindu-ma pe foaia mijlocie incercam sa tin pasul. A avut efect, pana la urmatorul checkpoint i-am depasit pe toti care au trecut de noi anterior. De aici mai aveam vreo 45 de km pana la finish, si inca ma tineam dupa Boldi. Am avut o coborare lunga unde mi-am revenit putin, am trecut si printr-un sat dupa care a urmat o plimbare in noroi, bita pe spate ca de impins nu se putea. La urcarea care a urmat, Boldi s-a detasat de mine si deoarece n-am mai avut forta sa urc pe viteza mijlocie a trebuit sa imping din nou. Incercam sa ma mentin constant dar unele zone erau deloc abordabile pe bike. Ma simteam cam euforic, pana sa vad o urcare prelungita care mi-a taiat elanul neputand schimba intr-o viteza mai mica. Am fortat, si am reusit sa urc pe drumul de macadam. Dupa urcare urma sa se incruciseze traseul lung cu cel mic la un punct de alimentare. Aici l-am zarit pe Boldi, probabil ma astepta pe mine :D, probabil ca nu asta nu stiu, eu ma bucuram si ma gandeam ca o sa pedalam iar impreuna, insa mi-a zis ca abandonase si n-avea rost sa continue pentru ca dupa punctul acesta urma haosul-namol. Fara sa vrea sa ma convinga, m-a pus pe ganduri. Am pus totul pe cantar, si m-am gandit sa nu stric bicicleta si sa nu mai fortez ca sa-mi stric schimbatorul sau lantul sau urechea de schimbator, doar sunt un amator autofinantator. Am decis sa curat bita si sa termin cu bine si intreg. Mai erau 20 de km de chin pentru cei care continuau. Am pedalat 11 km pe asfalt si pe o mini-serpentina pana in Medias. Am facut un antrenament bun si nu-mi pare rau ca m-am oprit la prima mea participare pe un traseu lung. La anul probabil o sa-mi iau revansa. M-am simtit bine si abia astept urmatorul concurs. Multumiri lui Levi pentru logistica, lui Boldi pentru suport, Fresestylesport pentru suport tehnic si organizatorilor pentru gulas. Pacat de vremea nefavorabila inaintea concursului.

P.S.: Multumiri lui Eli pentru drumul din Cluj catre Oradea.

Concordia 2011

Acest concurs nu l-am planuit pentru anul 2011. A fost o premiera pentru mine. Cu o luna inainte mi-a zis Norbi, colegul meu de echipa, sa mergem pana in Lugoj la Cupa Concordia, concursul fiind "specific XC". Pana la urma m-am informat, am mai intrebat si alti rideri ce parere au despre concurs si in final mi s-a facut pofta de acest concurs, mai ales ca nu avea taxa de inscriere. Totusi am avut dubii legat de traseu, acesta avand o lungime de 7,5 km, nespecific pentru XC, dar m-am bazat pe experienta organizatorilor, concursul fiind cel mai longeviv din tara; este organizat din 1997, si traseul este diferit de la un an la altul. 

Norbi a rezolvat cazarea in Lugoj, pana la urma ne-a insotit si Dima, colegul nostru de la VSO, sa ne sustine si sa ne faca poze.

Am ajuns vineri dupa masa in Lugoj, am ocupat camera in pensiune, si impreuna cu Norbi am mers sa facem recunoasterea traseului. Am gasit usor punctul de start si de acolo ne-am orientat dupa semne si dupa organizatorii care in acel moment marcau traseul. Fara a intra in detalii, cineva ne-a ajutat sa parcurgem traseul si ne-am dat seama ca traseul are profil mai mult de maraton decat unul de XC. Noroiul din padure l-a facut pe Norbi sa renunte la participare, chiar si eu eram indecis, dar peste noapte n-a plouat asa ca dimineata m-am inscris la  categoria elite. Cu toate ca n-am avut nici-o sansa la un rezultat bun si chiar daca au fost putini la aceasta categorie, ori de cate ori am ocazia, incerc sa pedalez la categoria superioara. Ma motiveaza si pedalez mai tare, plus pot sa iau startul din prima linie. Startul s-a dat la ora 12, intr-o caldura sufocanta pentru mine. Am avut pulsul ridicat  la start (155), prea ridicat ca sa pot tine ritmul cu primii. Dupa startloopul pe pietris, am respirat putin dupa care am ajuns la prima coborare tehnica a traseului. Prima parte era abordabila dar sectiunea a 2-a avea cateva capcane pentru cei neatenti. Dupa parerea mea, a fost o alegere neinspirata a organizatorilor sa include coborarea asta in traseu. In sectiunea de padure am intalnit coborari spectaculoase, mai  pe placul meu. Tot aici am avut parte si de cosmarul concursului,  noroiul. Pentru mine aici s-a dus concursul, noroiul s-a lipit de roata, trebuia sa-l curat aproape la fiecare tura, nu mai aveam motivatie sa pedalez, mai ales ca urcarile care urmau, erau pe camp si in plin soare, fapt ce ma facut sa ma simt foarte slabit. Am reusit sa termin cursa cu un tur in minus, dar macar pot sa zic ca am terminat. Per  total a fost o experienta placuta si neplacuta in acelas timp. Concursul per total a fost bine organizat, cu logistica buna si bine pusa la punct si nu s-a perceput nici taxa de inscriere. Cred ca la nici un concurs n-am gasit atatea poze cu mine ca si la acesta. Cu traseul am avut probleme, dar aici in fiecare an se schimba traseul deci poate intr-un an e mai dificil, in altul mai spectaculos, iar anul asta a fost mai putin reusit. Felicitari organizatorilor, multumesc pentru sustinere lui Norbi si Dima si nu in ultimul rand Freestylesport pentru saua  WTB Valcon pusa la dispozitie.