Concordia 2011

Acest concurs nu l-am planuit pentru anul 2011. A fost o premiera pentru mine. Cu o luna inainte mi-a zis Norbi, colegul meu de echipa, sa mergem pana in Lugoj la Cupa Concordia, concursul fiind "specific XC". Pana la urma m-am informat, am mai intrebat si alti rideri ce parere au despre concurs si in final mi s-a facut pofta de acest concurs, mai ales ca nu avea taxa de inscriere. Totusi am avut dubii legat de traseu, acesta avand o lungime de 7,5 km, nespecific pentru XC, dar m-am bazat pe experienta organizatorilor, concursul fiind cel mai longeviv din tara; este organizat din 1997, si traseul este diferit de la un an la altul. 

Norbi a rezolvat cazarea in Lugoj, pana la urma ne-a insotit si Dima, colegul nostru de la VSO, sa ne sustine si sa ne faca poze.

Am ajuns vineri dupa masa in Lugoj, am ocupat camera in pensiune, si impreuna cu Norbi am mers sa facem recunoasterea traseului. Am gasit usor punctul de start si de acolo ne-am orientat dupa semne si dupa organizatorii care in acel moment marcau traseul. Fara a intra in detalii, cineva ne-a ajutat sa parcurgem traseul si ne-am dat seama ca traseul are profil mai mult de maraton decat unul de XC. Noroiul din padure l-a facut pe Norbi sa renunte la participare, chiar si eu eram indecis, dar peste noapte n-a plouat asa ca dimineata m-am inscris la  categoria elite. Cu toate ca n-am avut nici-o sansa la un rezultat bun si chiar daca au fost putini la aceasta categorie, ori de cate ori am ocazia, incerc sa pedalez la categoria superioara. Ma motiveaza si pedalez mai tare, plus pot sa iau startul din prima linie. Startul s-a dat la ora 12, intr-o caldura sufocanta pentru mine. Am avut pulsul ridicat  la start (155), prea ridicat ca sa pot tine ritmul cu primii. Dupa startloopul pe pietris, am respirat putin dupa care am ajuns la prima coborare tehnica a traseului. Prima parte era abordabila dar sectiunea a 2-a avea cateva capcane pentru cei neatenti. Dupa parerea mea, a fost o alegere neinspirata a organizatorilor sa include coborarea asta in traseu. In sectiunea de padure am intalnit coborari spectaculoase, mai  pe placul meu. Tot aici am avut parte si de cosmarul concursului,  noroiul. Pentru mine aici s-a dus concursul, noroiul s-a lipit de roata, trebuia sa-l curat aproape la fiecare tura, nu mai aveam motivatie sa pedalez, mai ales ca urcarile care urmau, erau pe camp si in plin soare, fapt ce ma facut sa ma simt foarte slabit. Am reusit sa termin cursa cu un tur in minus, dar macar pot sa zic ca am terminat. Per  total a fost o experienta placuta si neplacuta in acelas timp. Concursul per total a fost bine organizat, cu logistica buna si bine pusa la punct si nu s-a perceput nici taxa de inscriere. Cred ca la nici un concurs n-am gasit atatea poze cu mine ca si la acesta. Cu traseul am avut probleme, dar aici in fiecare an se schimba traseul deci poate intr-un an e mai dificil, in altul mai spectaculos, iar anul asta a fost mai putin reusit. Felicitari organizatorilor, multumesc pentru sustinere lui Norbi si Dima si nu in ultimul rand Freestylesport pentru saua  WTB Valcon pusa la dispozitie.